În urmă cu circa 74.000 de ani, super-vulcanul Toba din Indonezia ar fi erupt cu o forță de circa 1.000 de ori mai mare decât a unora dintre cei mai puternici vulcani din istoria înregistrărilor oficiale. Problema cercetătorilor a fost legată însă de ceea ce s-a petrecut după această super-erupție.

Guvernul Marii Britanii a răspuns negativ ofertei venite din partea oficialilor Uniunii Europene de a deveni mebru ITER (International Thermonuclear Experimental Reactor), cel mai mare program de cercetare a fuziunii nucleare, anunță New Scientist. Autoritățile britanice au pretextat că preferă să se concentreze asupra propriilor eforturi în acest sens, publice sau private.

Din datele oferite până acum de Administrația Spațială Națională a Chinei (CNSA), China ar fi urmat să trimită un prim echipaj uman pe Lună în anul 2030, o dată care a fost privită inițial cu scepticism de către mass media și opinia publică internațională, în primul rând în ceea ce privește capacitatea Chinei de a dezvolta o rachetă suficient de puternică pentru o astfel de misiune.

Zece dintre cele mai aride și mai călduroase veri din Europa ultimilor 40 de ani au venit pe fondul eliberării unei cantități masive de apă dulce, ca urmare a topirii ghețurilor din Groenlanda, se arată într-un studiu publicat în revista Weather and Climate Dynamics, de către un grup de cercetători de la Institutul Național de Oceanografie din Southampton, Marea Britanie.

Este mai mult decât o coincidență, afirmă specialiștii. În fapt, cantitatea mare de apă dulce afectează curenții oceanici, iar asta amplifică anomaliile climatice din Europa. Apa dulce se întinde în sudul și nordul Atlanticului, iar apa sărată este împinsă în adânc. Ca o consecință a acestui fenomen, temperatura de la suprafața apei devine mult mai ridicată decât în mod normal.

Anii 2018 și 2020 sunt cei mai elocvenți, se arată în studiul amintit. Au fost ani în care Europa s-a confruntat cu unele dintre cele mai puternice incendii de vegetație și cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius pe timpul verii.

Deși centrul Canadei și nordul Statelor Unite nu sunt zone care să iasă în evidență prin seismele puternice și, cu atât mai puțin, prin pericolul de tsunami, situația era cu totul diferită în urmă cu 445 de milioane, anunță o echipă de specialiști canadieni de la Universitatea din Saskatchewan, într-un studiu publicat în revista Sedimentary Geology.

În perioada respectivă, în plin Ordovician, zona respectivă era acoperită de o mare adâncă, denumită Bazinul Williston. Mai mult, aceasta s-ar fi aflat în apropierea ecuatorului, nicidecum în zona temperată de azi. Ciudățenia a apărut în momentul în care specialiștii amintiți au descoperit urme masive de lut în ceea ce odinioară reprezenta fundul mării. Iar în astfel de zone nu există lut.

La 11 aprilie 2019, sonda Beresheet, creată de companiile SpaceIL și Israel Aerospace Industries, în colaborare cu Agenția Spațială Israeliană, ar fi trebuit să ajungă pe suprafața Lunii. Au apărut însă probleme tehnice, iar sonda s-a izbit de solul lunar cu o viteză de 500 de kilometri pe oră, în ciuda eforturilor specialiștilor de a reduce viteza.

Resturile sondei s-au întins pe sute de metri de la locul impactului, însă problema ar fi cu totul alta. În fond, aselenizări eșuate au tot avut loc de-a lungul timpului. Sonda Beresheet avea la bord, printre altele, containere cu tardigrade, faimoasele nevertebrate cu o abilitate neobișnuită de a supraviețui în condiții extreme.