Puse cap la cap, activele deținute 100% de Iulian Dascălu până în vara lui 2017 fac minim 1,14 miliarde euro. Ați citit bine, 1 MILIARD de euro și încă 140 MILIOANE. Asta doar pentru ce este acum dat în folosință și închiriat (260.000 mp de mall, 118.000 mp de birouri clasa A, parcări subterane la Iași și supraterane la Timișoara, săli de conferințe, apartamente la Iași și Cluj). Dar Dascălu are în construcție la Timișoara un PALAS de două ori mai mare decât cel de la Iași iar la București pregătește un megaPALAS pe circa 30 de hectare lângă centrul Romexpo (a pus deja mâna pe cele 100.000 de mp de centru expozițional).

 

Revenind la activele certe și exploatate, ele au în spate credite de circa 340.000.000 euro, așa că averea netă a lui Iulian Dascălu era, până în vara lui 2017 de 800 milioane euro. Noi estimăm că valoarea a crescut după vânzarea a 50% din rețeaua Iulius Mall, dar vedeți calculele mai jos. 

 

PALAS Iași este proprietate 100% a lui Iulian Dascălu. Aici ieșeanul are 54.000 mp de spații comerciale închiriate la tarife lunare ce variază între 10 și 130 euro mp. Dacă luăm în calcul o medie de 30 euro mp rezultă chirii lunare de 1.620.000 euro, adică 19,44 milioane euro pe an.  Tot la PALAS mai sunt 70.000 mp de birouri clasa A. La o chirie medie de 15 euro mp rezultă venituri lunare de 1.050.000 euro, adică 12.600.000 euro anual. Parcarea subterană produce și ea consistent. Să zicem că în medie doar 2000 din cele 2500 de locuri de parcare sunt ocupate cam 12 ore pe zi (sunt și zile mai aglomerate, dar și zile mai puțin solicitate). Cum parcarea e taxată cu 3 lei pe oră, un calcul simplu arată că parcarea produce 16.000 euro pe zi, adică 480.000 euro pe lună, ceea ce înseamnă un venit anual de 5.760.000 euro. 

 

Per total, PALAS aduce încasări anuale de 38.000.000 euro. Raportat la un yield mediu de 7% (adică investitorul își recuperează banii în 14 ani) PALAS-ul ajunge la o valoare de piață de 530.000.000 euro. De aici trebuie scăzute creditele restante (circa 120.000.000 euro) și se mai aplică un coeficient de reducere de 10% din valoarea rămasă (terenul pe care e construit PALAS aparține, preponderent, statului). Rămân chiar și așa 375.000.000 euro. Iar asta este o evaluare ponderată pentru că, mai nou, centrele comerciale performante (așa cum este PALAS) se vând chiar și la yield-uri de 5%. Noi rămânem însă cu evaluarea la 7%.

 

Valoarea Iulius Mall e dată de bănci   

 Pe 21 decembrie 2016 BCR şi UniCredit Bank, alături de băncile – mamă Erste Group Bank AG din Austria, respectiv UniCredit SpA din Italia, au semnat un contract de împrumut cu Iulius Group pentru suma de 219.592.478 euro. “Finanţarea la care faceţi referire reprezintă o refinanţare pe termen lung pentru centrele comerciale din Timişoara, Cluj-Napoca şi Iaşi, care va permite dezvoltarea accelerată a proiectului multifuncţional Openville Timişoara“, au explicat ulterior reprezentanții Iulius. 

 

Ţinând cont de condiţiile pieţei, e limpede că băncile au cerut garanţii măcar duble ca valoare, ceea ce ridică din start preţul reţelei Iulius Group la minim 450.000.000 euro. Rezultatele financiare arată o valoare de aproape 500.000.000 euro (profit de 35.000.000 euro în 2017 ori 14 - folosim tot un yield de 7% - egal 490.000.000 euro)  

 

În iunie 2017 PR-ul Iulius anunţă oficial că Dascălu a vândut 50% din reţeaua Iulius Mall către un fond de investiţii sud-african. Nicăieri nu s-a pomenit de vreo sumă, dar mici detalii apărute ulterior au lăsat să se vadă o uriaşă inginerie din care Dascălu a ieşit dublu câştigător. 

 

Mai întâi băncile ce finanţaseră cu 6 luni mai devreme Iulius Group au decis că afacerea Iulius Mall e atât de solidă încât nu vor nici un euro din banii primiţi de Dascălu. Era cea mai clară probă că valoarea reţelei Iulius Mall e atât de mare încât nu ar fi nici o problemă recuperarea creditului de 220.000.000 euro plus dobânzile aferente. 

 

A doua lovitură a lui Dascălu cu acelaşi glonţ: cele 225.000.000 euro (la cât am estimat noi valoarea minimă a 50% din Iulius Mall) se duc spre investiţii dar, atenţie mare, sud-africanii se obligau să vină cu o altă sumă similară. „Iulius şi Atterbury Europe au înfiinţat un fond financiar comun, cu cote egale de participare (50/50), pentru dezvoltarea ansamblului mixt Openville Timişoara, precum şi a altor proiecte care urmează a fi demarate", confirma comunicatul de presă. 

 

Recapitulăm: 375.000.000 în contul PALAS, plus minim 225.000.000 euro în contul Iulius Mall, plus 225.000.000 bani de investiţii, adică 825.000.000 euro. Aceasta ar fi averea certă, la vedere, a lui Iulian Dascălu.  

 

Mai multe surse din piaţă, unele chiar foarte apropiate de Iulian Dascălu, susţin însă că ieşeanul are mult mai mult. "A bătut de mult miliardul" şi "când faceţi clasamentul să ştiţi că Dascălu singur face cât toţi ceilalţi 15 de după el la un loc", au fost unele aprecieri categorice. Atenţie, aceste estimări vin de la oameni de afaceri, adică persoane care ştiu să cântărească extrem de precis valoarea unui business. Verificări mai atente au arătat că Dascălu controlează firme de construcţii din top 10 naţional - Build Corp -, producători mari de materiale de construcţii, firme de logistică, de textile ş.a.

 

Ce şochează cel mai tare este explozia lui Dascălu: în 2010 şantierul PALAS îngheţase, clienţii din mall-urile Iulius se agitau şi cereau reducerea chiriilor (unii au intrat chiar în insolvenţă doar pentru a scăpa de obligaţiile către Iulius), iar băncile dădeau şi ele semne de nervozitate ameninţând cu cereri de rambursare anticipată a creditelor. Atunci Dascălu părea aproape de pământ iar acum, după 8 ani, este ieşeanul cel mai apropiat de Olimp.  

 

Puţini ştiu, idolul lui Iulian Dascălu este Donald Trump, dar nu în calitate de politician ci de dezvoltator imobiliar. Ca o mică picanterie, ieşeanul a urmărit cu sfinţenie show-ul tv "the Apprentice" prin care marele Trump căuta în urmă cu 15 ani un ucenic demn de el. Ulterior, ieşeanul s-a făcut luntre şi punte şi a reuşit să semneze  un parteneriat cu cel ajuns mai târziu președintele SUA.

 

Poate de aceea Dascălu a căutat să dezvolte proiecte gigantice și revoluționare pentru România. A făcut mai întâi PALAS Iași, proiect ce este încă, la 5 ani de la inaugurare, cea mai mare dezvoltare imobiliară din România. Acum construiește la Timișoara un PALAS de două ori mai mare, iar din 2018 ar putea deschide șantierul unui mega PALAS în București. Și cum problema finanțării acestor proiecte pare să o fi rezolvat măcar în proporție de 50% (la Timișoara a lucrat cu banii Unicredit și BCR, iar la București a început să cumpere cu banii primiți de la sud/africani) e limpede că Dascălu poate fi numit lejer "Trump de România".

 

În ciuda aparenţelor, nu este deloc foarte roz business-ul "regelui ieşean al mall-urilor". 

 

Explozia internetului şi a gadgeturilor au dus la mutarea unei bune părţi a comerţului tradiţional din mall-uri spre on-line. În SUA, ţara care l-a inspirat pe Dascălu, zeci de mall-uri au fost deja închise. Anticipând ajungerea valului şi în România, Dascălu dezvoltă acum proiecte mixte, care fie ţin prizonieri clienţii (ex: angajaţii firmelor ce închiriază birouri), fie aduc clienţi altfel decât tradiţional (de asta plouă la PALAS, spre exemplu, cu evenimente publice - concerte, proiecţii de filme, sărbători celebrate luxos ş.a.).

 

Un alt pericol pentru Dascălu este prăbuşirea uluitoare a miliardarului sud-african Christo Wiese. Principalul vechicul de afaceri al acestuia - Steinhoff - a pierdut în numai o săptămână 80% din valoarea acţiunilor, adică peste trei miliarde de euro, după ce s-au descoperit nereguli fiscale la subsidiara din Germania. Iulius Group a negat categoric orice legătură cu Steinhoff - "nu e acţionar nici direct nici indirect" - şi a susţinut că afacerea Iulius Mall e super sigură - "avem banii pentru dezvoltarea Open Ville şi pentru extinderea pe plan internaţional". În ciuda asigurărilor e limpede însă Iulius Group fost şifonat de acest scandal. Timpul ne va arăta în ce măsură.

 

Evoluţia personală a lui Iulian Dascălu poate fi lejer subiect de film la Hollywood: în 27 ani a făcut un salt aproape imposibil de la stadiul de ”expert bucătar” la cel de ”rege al mall-urilor” fără a avea o cultură care să-i permită o astfel de evoluţie - are doar o facultate făcută târziu şi la hei-rup, iar deseori vorbeşte cu greşeli gramaticale (de asta şi evită ieşirile în public). În spatele său stă însă o cohortă de generali şi colonei de Securitate, dar mai ales un Patriarh extrem de influent, gestionar peste o avere uriaşă (unii susţin că pădurile Bisericii au fost garanţia pentru creditele contractate de Dascălu).

 

Presa plătită din greu de firmele grupului Iulius a povestit de multe ori cu duioşie că Iulian Dascălu a plecat de jos tare, provenind dintr-o familie de muncitori necăjiţi ce au primit de la statul comunist un apartament în cartierul ghetou Bularga. A absolvit liceul la Economic nr. 2 cu specialitatea cofetar, lucru recunoscut public: "Pana in '90 am lucrat la Unirea. Am fost cofetar. Eram expert in prajituri", a declarat Dascălu. De armată s-a "fofilat" - "probleme cu coloana şi stomacul", asta deşi făcea karate şi încă la un nivel înalt. ”Am centura neagra, dar numai un un dan", s-a lăudat el.

 

Prima sa intrare în afaceri a fost croitoria. "Coseam kimono-uri, embleme, rucsaci speciali, orice. Ce sa fac, castigam un ban!", a povestit în trecut Dascălu unei publicaţii ce a acceptat să-i facă imagine. Potrivit propriilor mărturisiri, Revoluţia l-a prins cu 2.000 de dolari în buzunar. Avea 21 de ani şi nici un fel de relaţii politice sau de afaceri. Nu avea studii superioare şi habar n-avea de bănci, shopping, mall sau cash flow. Dar avea spirit de afacerist aşa că a început, ca mulţi alţi români, să comercializeze produse aduse din Turcia. A simţit însă rapid că piaţa imobiliară era un rai nedescoperit aşa că s-a apropiat de şefele cooperativelor, proprietarii din acea vreme a spaţiilor comerciale.

 

”Cooperativele dădeau atunci spaţii la preţuri de nimic, nu ştiau deloc să aprecieze valoarea unui spaţiu comercial şi mulţi intreprinzători au făcut avere în primii ani după Revoluţie în magazine luate la 1 leu metrul pătrat de la nu ştiu ce cooperaţie", a explicat Dascălu. Prima sa lovitură a fost spaţiul unde este acum Casa Pensiilor.

 

A luat spaţii şi de la Primărie, tot cam pe doi lei, atunci apărând lanţul de magazine de încălţăminte Iulius. Afacerea era simplă – lua piele de la COMTOM TOMEŞTI, o dădea fabricilor de încălţăminte, primea la schimb pantofi şi-i vindea prin propria reţea. Businessul era profitabil, dar nu spectaculos, Iulian Dascălu ieşind doar puţin în faţă. Maricel Popa zice însă că l-a remacat încă de atunci: „a revoluţionat comerţul ieşean. Închipuiţi-vă că în 1992 trimitea pe banii săi la mare vânzătorii cei mai buni”. De succes sau nu, cert e că vânzarea de încălţăminte a murit brusc în 1997, Dascălu nedorind niciodată să spună de ce. Sigur este că banii rămaşi i-a investit în spaţiul luat de la Munca Invalizilor şi aşa a apărut acolo primul centrul comercial Iulius.

 

După ce a deschis acest mini mall Dascălu s-a mutat brusc la Timişoara şi a deschis un en-gros. "Abia începeau să apară prin ţară. Am ochit niste hale la marginea Timişoarei şi aşa a apărut Complexul Terra. Am luat 5.000 de mp şi apoi încă 3.000. Era o mahala nenorocită, dar Terra a ridicat mult cota de interes a zonei, acum e populată cu sute de comercianţi. Complexul e un fel de Siraj dar cu o treaptă mai sus", declara în 2005 Dascălu.

 

De ce a făcut afacerea în Timişoara şi nu în Iaşi? de ce un en-gros şi nu un alt mini mall? nu a explicat niciodată. Cert este însă că la scurt timp patronul Iulius l-a racolat pe generalul de Securitate Atudoroaie, cel condamnat pentru omorârea şi incinerarea a peste 40 de timişoreni la Revoluţie. Fix după această achiziţie, afacerile lui Iulius au început să galopeze în Banat. Tot din acea vreme Dascălu a pus ochii pe un teren semicentral din Timişoara, pe care Societate de Radiocomunicaţii avea instalate mai multe antene.

 

Chiar şi cu acest centru en-gros Dascălu rămăsese încă un om de afaceri mic şi necunoscut. A erupt însă brusc în 1998 când a apărut ca potenţial cumpărător al acţiunilor de la SC Alimentara SA, firmă cu o puzderie de spaţii comerciale amplasate în zone centrale ale oraşului. SC Alimentara SA a fost preluată însă destul de dubios de Dănuţ Prisecariu, şi el un necunoscut la acea vreme.

 

Dupa aceea a început să se audă din ce în ce mai mult de Iulian Dascălu. Primul semnal că eroul nostru începe să conteze apare atunci când este înfiinţată firma Linia Verde, în care acţionar erau un grec destul de înfipt în afacerile locale ale acelor vremuri dar fugit ulterior din România pentru diverse infracţiuni economice. Coacţionari erau Iulian Dascălu, Alexandru Gagea (şef al Romtelecom) şi, atenţie, un alt grec, Dimitrios Fourlemadis, presedintele Centrului Cultural Elen. Cum a ajuns acesta din urmă în jurul lui Dascălu nu am reuşit să aflăm dar cert este că Iulian a simţit imediat că asta e şansa sa: Fourlemadis era un apropiat al Mitropolitului Daniel.

 

Revoluţionar, Dascălu a venit în 1998 cu ideea construirii unui mall în plin centrul Iaşului, vis-a-vis de World Trade Center (actualul hotel Hilton). Primarul de atunci, ultraconservatorul Simirad, l-a susţinut entuziast, mergând până la a chema consilierii locali pe 3 ianurie 1999 să voteze acest proiect. Investiţia a picat însă din cauza opoziţiei prefectului Florin Vitan, care nu a dorit distrugerea parcului din zonă.

 

Ca să se revanşeze Simirad a încercat să-l ajute cu o intrare de anvergură pe lângă un israelian extrem de bogat – Fredi Robinson, producător de materiale de construcţii, însă acesta a refuzat să-i acorde lui Dascălu dreptul a fi unic importator.

 

Deloc descurajat, Dascălu s-a reorientat spre cantina din campusul Tudor Vladimirescu. Imediat Universitate Tehnică a simţit nevoia să organizeze o licitaţie, iar Iulius Group a câştigat. Singurul său concurent a contestat licitaţia şi brusc a dat de belele, ajungând rapid la puşcărie. A acuzat manevre ale lui Dascălu, dar nimeni nu a ţinut cont de protestele sale, aşa că Iulius Group a deschis şantierul. Cum nu erau bani a intervenit Dimitrios Fourlemadis. ”El s-a oferit pur şi simplu să mă susţină în obţinerea unui credit de la Banca Naţională a Greciei, fără de care nu s-ar fi construit Mall la Iaşi", a povestit ulterior Dascălu. Ce nu se ştie este că în momentul negocierii creditului Banca Naţională a Greciei nu avea nici măcar o reprezentanţă în România, deschizând abia la data semnării contractului o sucursală, fapt care spune multe.

 

Cu fostul deputat, ministru şi şef al CJ Iaşi, Cristian Adomniţei, diriginte de şantier lucrările merg repede iar în 2000 Dascălu a inaugurat primul Mall. Succesul a fost imediat, proprietatea sa fiind prezentată de mai toate autorităţile locale drept un simbol al Iaşului, alături de Palatul Culturii şi biserica Trei Ierarhi.

 

La sfârşitul anului 2000 Iulian Dascălu face al doilea pas mare: închiriază (concesionează) de la guvernul Isărescu terenul semicentral din Timişoara pe care societatea de Radiocomunicaţii avea nişte antene. Modalitatea de preluare a terenului a fost intens acuzată de PSD Timişoara în campania electorală şi prezentată ca fiind caz flagrant de corupţie marca CDR. Numai că la scurt timp de la instalarea guvernului său, PSD uită acuzaţiile iar Dascălu cumpără terenul respectiv la un preţ sub cel al pieţei. Imediat vinde Primăriei Timişoara o bucată din teren la un preţ de 3 ori mai mare plus obligativitatea de a se muta antenele, pe cheltuiala bugetului local.

 

Acelaşi guvern PSD a fost extrem de generos cu Dascălu şi la Iaşi. În 2002 şi 2003 patronul frumuşel convinge administratoarele a două cooperative să îi vândă la preţuri foarte mici spaţiile în care acum stau Casa de Pensii şi Direcţia Locală de Finanţe.  Cu complicitatea şefilor celor două direcţii menţionate, dar şi a şefului Direcţiei Generale de Finanţe, Dascălu scapă de datorii de 1,5 milioane dolari către stat, datorii compensate prin acordarea acestor spaţii.

 

Dacă la Iaşi lucrurile au mers brici, PSD-ul fiind de mare ajutor, la Timişoara a fost mai greu. Mall-ul de aici s-a deschis abia în septembrie 2005, BCR acceptând destul de greu să finanţeze investiţia. La nivel de zvon se spune că Ristea Priboi, consilierul premierului Adrian Năstase, a convins banca de stat să acorde creditul atât de necesar. "Mall-ul de aici a fost de patru ori mai scump decat mall-ul din Iasi. La Iaşi am construit cu 200 de euro/mp, la Timişoara cu 600/mp", a povestit ulterior patronul Iulius Group.

 

A urmat extinderea de la Cluj. Aici CJ scosese la licitaţie concesionarea unui teren relativ central special pentru construirea unui mall. Bătălia s-a dat între Dascălu şi afaceristul local Arpad Paszkany. Clujeanul era un afacerist foarte tare, cu legături foarte bune în lumea serviciilor secrete. Totuşi Dascălu a reuşit să-l bată în deplasare şi să obţină terenul râvnit. Paszkany a acuzat imediat trucarea licitaţiei de către PNL (partid ce-l sprijinea pe Dascălu), a depus memorii peste tot iar un astfel de document i l-a trimis şi lui Traian Băsescu.

 

Preşedintele ţării s-a folosit apoi de reclamaţiile la adresa lui Dascălu pentru a denunţa corupţia din justiţie şi administraţie, dar terenul pentru mall a rămas la Iulius Group. Reacţia celor mai mulţi oameni de afaceri locali a fost unanimă: „e clar, e omul sistemului, altfel nu putea să-l bată pe Paskany”. Dascălu a evitat însă de fiecare dată să comenteze minunile care se ţineau scai de ele şi-l purtau din succes în succes. Mall-ul din Cluj a fost inaugurat în 2007 iar acum e printre cele mai performante din provincie.

 

Sătul poate de scandalurile pe care le-a avut la Iaşi, Timişoara şi Cluj, Iulian Dascălu a cumpărat "pe şestache" 13 ha la marginea Sucevei după o licitaţie de care n-a ştiut nimeni (statul să trăiască). Aici a inaugurat în 2008 un mall de două ori mai mare decât cel de la Iaşi dar de două ori mai gol.

 

Bizareria de aici este că Dascălu cel atât de puternic încât să-i bată la ei acasă pe Paszkany (Cluj) sau fraţii Cristescu (Timişoara) a simţit brusc nevoia să se asocieze cu cineva la Suceava, oraş unde nu avea concurenţă de temut. Aşa că a cedat 35% din acţiunile Iulius Mall Suceava unui fost prezentator de emisiuni la PRO TV, un afacerist fără istoric dar indicat de surse din piaţă ca fiind "omul ruşilor". Ulterior ieşeanul a recuperat cele 35%.

 

Afacerea care a arătat însă cel mai clar cine este Iulian Dascălu, dar mai ales ce tari sunt cei din spatele lui, este PALAS. Între Crăciunul şi revelionul 2004 primarul Nichita îi chema pe consilierii locali să voteze un proiect botezat pe atunci Madison. 12 ha teren ultracentrale urmau a fi cedate, fără licitaţie şi după o pseudo evaluare a terenului, către firma Iulius Group. Schema a fost contestată zgomotos de un rival de afaceri al lui Dascălu, Dănuţ Prisecariu. Acesta a invocat lipsa oricăror garanţii bancare, lipsa licitaţiei şi subevaluarea terenului, dar nimeni nu l-a luat în seamă. Primarul PSD Gheorghe Nichita, liderul PNL Iaşi Relu Fenechiu şi şeful PD Iaşi, Dan Cârlan au făcut suspect de prompt zid în jurul lui Dascălu şi au votat la foc automat orice trebuia pentru a impulsiona proiectul. (în ciuda divergenţelor teribile care-i separă, cei 3 politicieni şi credincioşii lor au sprijinit de fiecare dat când a fost nevoie PALAS-ul) Peste numai 3 luni lui Dănuţ Prisecariu i se deschiderea dosar de către DNA, dosar recunoscut apoi de aproape toţi politicienii şi afaceriştii importanţi ai Iaşului drept comandă şi cusut cu multă aţă albă. Logic, dosarul a şi fost desfiinţat apoi de judecători. Tocmai când credea că va avea linişte la PALAS după executarea lui Prisecariu, Dascălu s-a trezit cu un adversar şi mai şi: Zaharia Schrotter. Acesta s-a ţinut scai de Dascălu şi a reclamat PALAS-ul peste tot, iar repede s-a deschis şi un dosar la DNA.

 

Deşi se simţea de pe Lună că afacerea pute, procurorii DNA s-au scărpinat după urechi, au cerut expertize peste expertize, iar după cinci ani au dat verdictul: primarul Gheorghe Nichita a comis infracţiuni dar faptele s-au prescris.  Între timp Dănuţ Prisecariu a reclamat şi el în instanţă afacerea iar bomba a explodat pe 18 noiembrie 2010: Curtea de Apel Oradea a decis, definitiv şi irevocabil, că afacerea PALAS e ilegală deoarece "nu s-a urmărit interesul public". 

 

În orice ţară din UE o astfel de sentinţă ar fi îngropat totul, dar lucrările au continuat pe şantier fără ca vreo autoritate locală sau centrală să se scandalizeze. A mai venit o sentinţă definitivă şi irevocabilă, cea a Curţii de Apel Iaşi, care consfinţea ilegalitatea construirii a cinci clădiri din perimetrul PALAS. Dar şi această sentinţă a fost ignorată de autorităţi. Motiv pentru unii ziarişti din Bucureşti să concluzioneze că la Iaşi "se joacă Hora Unirii cu iz mafiot". A venit apoi o a treia sentinţă definitivă şi revocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, care consfinţea ilegalitatea PALAS-ului, dar iarăşi Prefectura, Inspectoratul în Construcţii şi alte autorităţi s-au făcut că plouă. 

 

Când totul părea mort şi îngropat, Dascălu a strălucit iarăşi. Pe 31 mai 2012 primul-ministru Victor Ponta şi patriarhul Daniel lăudau în gura mare business-ul ieşeanului şi proiectul PALAS, inaugurându-l pe acesta din urmă în ciuda sentinţelor judecătoreşti. A fost, poate, cea mai bună dovadă că succesul lui Iulian Dascălu are o explicaţie ascunsă vederii celor mulţi, dar extrem de clară pentru cine ştie cum se mişcă lucrurile în business: regele mall-urilor are spate tare de tot. 

 

Ulterior Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a legalizat PALAS-ul admiţând o cerere de revizuire formulată de Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi compania Iulius Group, împotriva deciziei Curţii de Apel Oradea. Astfel de cereri au şanse de 1 la 1.000.000, dar PALAS a reuşit să dea lovitura. 

 

Ca să fie limpede cât de tare este ieşeanul nostru, precizăm că preluarea de către Dascălu a centrului expoziţional ROMEXPO şi iminenta închiriere a celor circa 30 de hectare din zonă au survenit după tentative similare, dar nereuşite, ale celebrelor Elena Udrea şi Gabriela Firea. Prima blondă, pe vremea când era favorita lui Băsescu, a vrut să preia o parte din baza Romexpo pentru a face acolo un proiect imobiliar. În ciuda influenţei uriaşe pe care o avea Udrea, planul ei a dat greş.

 

În toamna 2016 proaspăt ajunsă primar de Bucureşti Gabriela Firea anunţa public intenţia de a prelua terenul în cauză. Oficial voia să facă acolo super sală de sport, terenuri de alergare, parc dar şi zonă comercială. Nici puternica primăriţă a Capitalei nu a reuşit.  Avea să dea lovitura însă Iulian Dascălu, ieşeanul care a plătit deja 3.000.000 euro pentru a cumpăra nişte clădiri dărăpănate pe care le va demola. Dascălu a preluat şi cei 100.000 mp de spaţiu expoziţional de la Romexpo urmând a moderniza aceste galerii comerciale. Dacă proiectul de la Romexpo va ieşi aşa cum a fost anunţat el până acum această afacere îi va aduce doar ea peste un miliard de euro lui Dascălu. Până atunci ieşeanul va depăşi însă psihologicul prag de 1.000.000.000 euro prin finalizarea OpenVille Timișoara, proiect unde începe în 2018 construcția celei mai înalte clădiri din România (un turn de birouri înalt de 165 m). 

 

 

 

Cei mai bogaţi ieşeni 2017 1. Trump de România 2. Locul 2 în topul bogătaşilor ieşeni este omul americanilor în România 3. Apostolii cărnii - locul 3 în topul celor mai bogați ieșeni 4. Furnicuţa Piţigoi - locul 4 în topul bogătaşilor Iaşului 5. Cei mai bogaţi evrei din Moldova - locul 5 în topul bogătaşilor Iaşului 6. Noul "stăpân" al gazului din România - locul 6 în topul bogătaşilor ieşeni 7. Creatorul brandului economic nr 1 al Iașului - Constantin Deleanu, locul 7 în topul bogătașilor ieșeni

 

Nu mai aveti dreptul de a comenta pe aceast site.