Maricel Popa este una din cele mai pitoreşti figuri ale business-ului ieşean. A început afacerile muncind ca un nebun şi dormind câte 1-2 ore pe noapte (avea pernă şi pătură în maşină pentru a economisi banii de hotel). A devenit reprezentant Panasonic iar la scurt timp a luat o ţeapă monumentală. Procedeul l-a marcat enorm dar mai târziu nu a avut nici un scrupul să ţepuiască şi el pe alţii, uneori în stil mare. La începutul anilor 2000 PSD-ul i-a pus pe tavă 7 foste întreprinderi comuniste (guvernarea PNŢCD îi facilitase deja preluarea Tehnoton-ului), cu aproape 4000 de angajaţi, dar oricât s-a zbătut să le menţină în viaţă (chiar a muncit iarăşi ca un nebun) le-a dus pe mai toate în faliment. A plătit impozite de peste 80 milioane euro statului român dar a şi ţepuit acelaşi stat în stil haiducesc. 

 

În mediul de business se spune că de multe ori a comis ilegalităţi dar nimeni niciodată nu i-a cerut socoteală. Când s-a lăsat însă oficial de afaceri şi s-a apucat de politică a venit bumerangul: DNA l-a pus sub urmărire penală şi i-a blocat active care să acopere un prejudiciu de circa 1.000.000 euro într-un dosar în care Maricel era actor politic nu om de afaceri. Paradoxal, această anchetă a DNA a arătat că business-urile lui Popa nu înseamnă doar ţepe, aşa cum i s-a dus buhul în piaţă. În mod normal o astfel de acţiune de forţă ar bloca cele mai multe businessuri dar cele ale familiei Popa (conduse acum de soţie) au rămas în picioare şi merg mai departe. 

 

Familia Popa deține acum peste 100.000 mp de spații industriale în Iași, majoritatea închiriate cu circa 3 euro/mp/lunar, și peste 200 de hectare de platforme industriale, hale sau baze de producție în toate județele Moldovei. Face producţie industrială la Tehnoton, dar la un nivel redus de valoare adăugată, şi se zbate să ţină în viaţă producţia de fructe confiate (Vitalef), de mobilier sau asfaltări. Un alt detaliu sugestiv despre cum a gândit Popa business-ul: firmele sale au sub 1.000.000 euro datorii la bancă, nivel unicat în business-ul ieşean de top. Per total, toate aceste afaceri au o valoare de piață de minim 40 milioane euro sumă care îl plasează pe Maricel Popa pe locul 12 în topul celor mai bogați ieșeni. 

 

---

 

A ratat lovitura vieţii în business, a izbutit în politică  

Cea mai mare lovitură pe care ar fi putut-o da Maricel Popa în afaceri a fost tentativa americanilor de la Delphi de a prelua în 2007-2008 fabrica Tehnoton. Popa nu a acceptat oferta de 25 milioane euro a americanilor pe motiv că „platforma Tehnoton face dublu" dar acum probabil că regretă. Un indiciu în acest sens a fost tentativa lui de a a găsi între anii 2010-2013 un nou Delphi care să-i cumpere fabrica. De asta a adus pe platforma Tehnoton firme din Spania, Belgia sau SUA, sperând că puii plantaţi acolo vor creşte şi vor avea nevoie de atât de mult spaţiu încât să îl oferteze. Deocamdată nu a prins lozul cel mare dar platforma Tehnoton e plină ochi şi contrastează izbitor cu celelalte fabrici comuniste ce zac abandonate în Zona Industrială. Din 2013 Maricel Popa face politică la nivel înalt. A devenit atunci secretar de stat la Ministerul Economiei, apoi cel al Energiei, iar din vara lui 2016 este preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi. Din primăvara anului 2017 este şi şeful PSD Iaşi. Se laudă că doar într-un singur an - 2017 - a adus la CJ proiecte de 430 milioane euro iar până la finalul mandatului va ajunge să semneze proiecte ce cumulează 1 MILIARD de euro.  

 

Ca om de afaceri Maricel Popa are două trăsături definitorii duse la extrem. Este de o hărnicie rară, munceşte chiar ca un nebun. Când activa doar ca om de afaceri am încercat un experiment: eu, mai tânăr decât el cu 20 de ani, nu am putut să mă ţin de el mai mult de jumătate de zi. Are o energie aparent inepuizabilă, e în stare să se scoale la ora 2 dimineaţa să plece la Bucureşti, semnează un contract la prima oră, fuge cu maşina până la Braşov, apoi la Cluj iar seara târziu ajunge din nou la Iaşi şi a doua zi, dis de dimineaţă, o ia de la capăt. La un moment dat avea în maşină pernă şi pătură, ceea ce spune totul. 

 

Maricel Popa are însă și o înclinație prea mare pentru țepe. A păcălit zeci de parteneri, chiar și pe mine m-a țepuit de câteva ori. Nici cuvântul dat și nici contractul scris nu e suficient pentru el. Azi își ia un angajament, mâiine se face că l-a uitat iar poimâine se miră ipocrit: "am promis eu aşa ceva?". Acest tip de comportament i-a adus o tristă reputaţie, dar Maricel nu s-a sinchisit. 

           

Adept declarat al principiului că "statul e primul falimentar al ţării", Maricel Popa a colectat o sumedenie de fabrici falimentare la care a încearcat resuscitarea pe diferite căi. În acest moment deţine Construcţii Feroviare Moldova, Antrepriza de Lucrări Drumuri şi Poduri, Moldoforest, Tehnoton, Vitalef, iar în ultimii ani a fost proprietar şi la Sinta, Autotransport, motelul Bucium şi hotelul Basarabia. Popa are şi firme creaţie 100% a sa: Omega Is Comunications, firme de producţie mobilier, termopan, service-ul Panasonic, taxi aerian, școală de pilotaj aerian, o fermă bio. A creat reprezentanţa locală a mărcii Toyota (plus Lexus), apoi pe cea a Ford (pentru aceasta a renunțat la Honda), dar apoi s-a retras din business-ul auto.

 

În mod normal nimeni nu poate ține sub control atâtea firme fără să nu ajungă la Socola sau să dea faliment. Maricel Popa a reuşit totuşi să nu sfârşească la spitalul de pe Bucium şi nici să închidă fabricile, dar admite singur că "sunt nebun. Un om normal nu poate să ducă atâtea".O zi petrecută lângă el explică însă misterul: Popa e un rezervor nesecat de energie, terorizându-și angajații și montându-i să fie și ei permanent în priză. Spre exemplu, în ziua anterioară unui reportaj făcut în 2012 a plecat la ora 2 noaptea la București, la 8 a negociat un contract, la 17.00 a fost la Suceava pentru un alt contract iar la 21.00 participa la o întâlnire de afaceri la Iași. A doua zi a luat-o de la capăt, reprezentantul TopIași ţinându-se greu pe urmele sale. De unde atâta energie? "Dacă eu nu fac nu face nimeni. E drept, simt uneori că nu se justifică. Unii din amdinistrație la ora 4 după-amiaza rup uşa să plece acasă după ce au trândăvit anterior pe banii din impozitele plătite de mine. Și tot ei mă scot pe mine dator societății".

 

 

”În 1997 aveam deja primul milion de dolari”

     De formaţie inginer electronist, Maricel Popa a început în 1990 cu o firmă de reparaţii electronice în care mai avea 2 asociaţi. Firma nu a strălucit de la bun început, dar cu toate acestea a reuşit să prindă câteva contracte importante. Poate cel mai important a fost contactul cu Panasonic. În 1996 însă asociaţii săi i-au tras ţeapă şi l-au abandonat cu datorii de peste 100.000 de dolari, o sumă imensă la acea vreme. ”A fost un şoc teribil, dar m-am ambiţionat să reuşesc. Iar cei de la Panasonic au vut încredere în mine şi m-au desemnat unic reprezentant al lor”, spune Popa.

     El pretinde că în numai un an, având monopolul reprezentării Panasonic a făcut deja un milion de dolari cash. ”Am numărat aceşti bani în 1997, dar i-am reinvestit în afaceri”, a pretins el. "Vindea la greu vin îndoit cu apă şi alte mărfuri luate de la turci. Apoi a vândut cu mare scandal un cămin de nefamilişti, săracii oameni care locuiau înainte acolo mult l-au mai înjurat", ne-a povestit o sursă care-l cunoaşte foarte bine pe Maricel.  

 

În următorii ani Popa s-a străduit să-şi extindă reţeaua de reprezentanţe Panasonic dar şi să-şi diversifice afacerile. A deschis Omega is Comunication, firmă ce monta aparatură electronică, un mare balon de aer fiind contractele cu Romtelecom şi Romsilva.Popa susţine că au fost ani de muncă susţinută, dar din mediul de afaceri au curs acuzaţiile la adresa sa. ”A crescut exclusiv pe seama contractelor cu statul”, ne-au declarat şase oameni de afaceri care nu au ştiut nici unul de afirmaţiile celorlalţi. Spre finalul guvernării CDR Popa a reuşit o mare lovitură: a cumpărat de la stat Tehnotonul cu un milion de dolari. ”Banii au provenit dintr-un credit”, spune el. „Sunt banii unui belgian ce a avut probleme cu legea”, spun câţiva oameni de afaceri locali. ”E o prostie. Eu sunt proprietarul Tehnoton şi nu altcineva”, răspunde Popa

 

Achiziţiile lui Popa de la stat au curs însă în valuri odată cu ajungerea PSD la Putere. Începând din 2001 grupul Omega Tehnoton s-a mărit considerabil prin achiziţionarea Autotransport (firmă pierdută mai târziu), Sinta (licitată în 2002, abandonată în 2003 şi preluată de Ioan Prisearu în 2004), Vitalef (preluată în 2003 de la Iulian Dascălu în contul unor lucrări de modernizare efectuate de firmele lui Popa la clădiri vândute ulterior de Iulius Group tot statului), ALDP (firmă preluată în 2003 fără licitaţie şi dezvoltată puternic de Popa), Moldoforest (firmă cvasifalimentară pe care Popa nu a adus-o pe linia de plutire).

Tot în acea vreme Popa a prins contrate supergeneroase cu CFR-ul, contracte în baza cărora şi-a făcut firme de soft (activitate care azi practic nu există în portofoliul său), mobilier, termopan şi diverse.

 

      Succesul nebun al lui Maricel Popa, cel care cumpăra firme pe bandă rulantă şi care dispunea, aparent, de inepuizabile lichidităţi, au trezit invidia celor mai mulţi afacerişti locali. Pe lângă permanentele acuzaţii privitoare la relaţiile privilegiate cu statul, lui Maricel Popa i s-a pus în cârcă ba plătirea de ”consultanţă” de 10.000 de euro lunar către firma la care acţionar era Bogdan Solcanu, ba amenajarea în vila de la Focşani ministrului Transporturilor, Miron Mitrea, a unui complex sistem de monitorizare tv şi radio, ba oferirea promptă de servicii diverse către personaje extrem de importante – Sergiu Sechelariu, Octav Cozmâncă sau Ion Iliescu.

     A avut însă o relaţie foarte bună şi cu anturajul lui Adrian Năstase, Maricel Popa ajungând să fie invitat de mai multe ori să facă parte din delegaţia celor ce-l însoţeau pe premier la diverse vizite în străinătate. Popa a penetrat şi anturajul lui Ion Iliescu, preşedintele din acea vreme a României venind în 2003 la Moscova, la inaugurarea eşuată a unei reprezentanţe Tehnoton (TIR-ul cu marfă a fost blocat la vamă, aşa că ditamai preşedintele a trebuit să taie panglica unui spaţiu gol)

 

Creşterea fulminantă a lui Popa a făcut valuri şi în presa din Bucureşti, prima ediţie a top Capital considerându-l cel mai bogat ieşean şi cotându-l la 60 milioane dolari. A doua zi Maricel Popa a negat vehement că ar avea o asemenea avere, plătind Ziarului de Iaşi publicarea unui interviu realizat însă jenant şi care mai mult confirma decât infirma bogăţia sa.    Pentru a profita la maxim de PSD, Maricel Popa s-a apropiat şi de liderii locali ai acestui partid, Ion Solcanu şi, din 2004, Gheorghe Nichita. I-a finanţat pe amândoi, neprimind în schimb decât promisiuni (de două ori a fost nominalizat candidat la funcţia de prefect) sau funcţii onorifice (trepăduş în filiala PSD sau preşedinte al CA de la Poli Iaşi).

 

 

Anul 2004 a adus primii nori negri la orizonul lui Popa. Solicitat de PSD să asfalteze cât mai multe drumuri care să aducă voturi pentru Nichita sau Răţoi, Popa a avut surpriza de a constata după localele din 2004 că a făcut lucrări de 1,5 milioane dolari dar nimeni nu-i dă banii. Proaspăt aleşi primari ai Iaşului şi Paşcaniului, Nichita şi Răţoi l-au purtat cu vorba, la fel procedând şi PSD-iştii din Bucureşti.Ca să-şi recupereze banii, dar şi în perspectiva unor viitoare afaceri profitabile, Popa a investit încă 100.000 de dolari în PSD primind promisiunea că după alegerile generale va deveni secretar de stat la ministerul Transporturilor. Victoria lui Băsescu a răsturnat însă toate calculele.

 

Schimbarea puterii politice a năruit tot sistemul construit de Popa. Patronul Tehnoton a încercat din 2005 apropierea faţă de Fenechiu şi Cârlan (liderii locali ai noii puteri) dar nu prea a reuşit acest lucru iar afacerile sale au luat-o serios la vale. De la 4000 de angajaţi a ajuns repede la 2700, apoi la 1700. La finalul anului 2005 grupul de firme al lui Maricel înregistra datorii către stat în valoare de 12 milioane euro, prin mediul de afaceri local şuşotindu-se insistent că Popa e gata să dea faliment.”Au fost mulţi care m-au dorit la groapă”, admite trist Popa. Una din explicaţii a fost privatizarea Construcţii Feroviare Moldova.

 

Conştient că fără sprijin politic nu face mulţi purici, Popa a reuşit cumva să se apropie de şefii PNL şi PD Iaşi din acea vreme. Pentru asta i-a dat lui Fenechiu un convoi întreg de ajutoare care să fie donate în numele PNL la inundaţii, lui Cârlan i-a sponsorizat mai multe acţiuni de partid şi l-a ajutat să-şi cumpere un SUV Toyota, dar totul s-a năruit la afacerea CFM. Având promisiunea şefilor politici locali că va fi ajutat să anuleze datoriile imense de la SC Construcţii Feroviare Moldova (circa 22 milioane euro la nivelul anului 2005), Popa a preluat 51% din acţiunile acestei firme gigant. Neoficial atunci s-a vorbit în mediul de afaceri că privatizarea s-a făcut în schimbul promisiunii că Fenechiu va primi şi el o halcă din amintita firmă (liberalul visa să fie mare asfaltator, iar cum Popa se bătea atunci, prin ALDP, cu Umbrărescu şi Căşuneanu premisele erau bune). Nu se ştie ce s-a întâmplat după aceea, dar brusc CFRM n-a mai putut converti datoriile, Fenechiu n-a mai primit nici o acţiune la CFM, iar Popa a rămas cu balastul imens în braţe. Firma avea un patrimoniu impresionant - sute de hectare de baze de producţie în toată Moldova, peste 10.000 mp de birouri plus alte clădiri valoroase - dar chiar şi aşa nu a reuşit niciodată să achite muntele de datorii. Ba, mai mult, această afacere i-a adus o grămadă de necazuri pentru celelalte firme din grupul Omega-Tehnoton.

 

Lămurit cu Fenechiu, Popa a căutat scăparea la liderul PD Iași. Dar Cârlan nu avea anvergură naţională şi n-a putut face mare lucru. L-a ajutat cu intrări la CFR pe vremea când director naţional al firmei era ieşeanul Axinia, apoi l-a ajutat să stingă o datorie de 3.000.000 euro la Fisc pasând statului sediul central al CFM. Prea puţin pentru ambiţiosul Maricel Popa, cel care se pusese oficial la dispoziţia PD-ului - i-a oferit lui Cârlan un spaţiu deja amenajat pentru crearea televiziunii pe care senatorul PD o tot visa dar pe care n-a mai făcut-o

 

Ars în relaţiile cu puterea din perioada 2005-2008, Maricel Popa a căutat soluţii în altă parte. Iar în 2007 a reuşit să devină consul onorific al Pakistanului, calitate care nu-i oferă oficial imunitate diplomatică, dar care i-a mai temperat pe politicienii care îi tot solicitau sponsorizări. ”Acum poate voi fi lăsat şi eu în pace să pot asigura pâinea a 3000 de salariaţi. Dacă statul tot nu mă ajută, măcar să nu mă încurce”, spunea Popa atunci. Imediat au curs oportunitățile de business dinspre Asia, dar nu era exact ceea ce vroia Popa.Oricum, rețeta diplomatică a avut succes, așa că repede un alt afacerist măcinat de probleme economice dar și de cererile mari ale politicienilor a devenit ambasador regional - Adrian Butucă a fost numit consul al Turciei pe zona Moldova.

 

Între 2008 şi 2011 Maricel Popa a încercat să înoate în business fără a mai avea ancore politice. Și a reușit în bună măsură. Obligat să performeze pentru a învinge criza economică și blocada politică, Tehnoton-ul a devenit pe anumite segmente de activitate numărul 1 pe țară - a intrat pe nișe noi de activitate (mașini de spălat, aragaze premium sau tablouri de comandă pentru giganți gen Schneider, Delphi ori Gaz de France) - iar din 2011 și-a achitat toate datoriile (cu excepția CFM). Firmele de asfaltări au mers și ele binișor dar imediat ce s-au apropiat alegerile Popa le-a băgat în insolvență. Luase destule țepe în 2004 și în 2008 cu asfaltări electorale neachitate niciodată, așa că acum putea ridica din umeri fără a supăra politicienii.

 

Poate cea mai spectaculoasă schimbare la Popa a fost însă aducerea la Iași a unor firme gigant. Puțină lume știe că el e cel care i-a adus în județ pe cei de la Delphi. Inițial americanii au deschis afacerile chiar pe platforma Tehnoton pe care apoi au vrut s-o cumpere cu o sumă amețitoare - 25.000.000 euro. Popa a supralicitat cerând fie dublu, fie acțiuni pe motiv că "platforma Tehnoton e singura din Iași care are acces la toate căile de transport, are propria stație de epurare și respectă condiții stricte de mediu". Cererile sale au fost respinse însă de Delphi, așa că gigantul american și-a căutat alt cuib (a construit o fabrică de la zero la Miroslava, investițiile anunțate până acum acolo fiind de peste 150.000.000 euro). Cu lecția aparent învățată, Popa a căutat altă afacere de același soi și i-a pescuit pe belgienii de la OMCO. Aceștia au deschis un punct de lucru pe platforma TEHNOTON după ce Popa le-a făcut lipeala cu Delphi. Afacerea a crescut atât de bine încât belgienii, ajunși la 600 de angajați, au făcut și ei o ofertă de preluare a Tehnoton-ului. Dar iarăşi Popa a cerut mai mult decât i se oferea aşa că OMCO a cumpărat fosta reprezentanţă SKODA. Maricel Popa pregăteşte însă o a treia afacere de acelaşi tip: creşte la Tehnoton un nou investitor gen Delphi, o firmă spaniolă ce a investit deja acolo 10.000.000 euro.

 

Afectat în acei ani ca mai toți marii oameni de afaceri de tergiversarea scandaloasă a lucrărilor de modernizare a aeroportului, Maricel Popa a ieșit iar în evidență. Mai întâi și-a luat avion personal și brevet de pilot, mergând de nebun prin țară la întâlniri de afaceri. Apoi și-a amenajat la Prisecani o pistă de aterizare de 1100 metri și a plănuit deschiderea unei școli de pilotaj, o afacere de 5.000.000 euro (investiția urma să fie suportată parțial de un partener francez). Apoi, tipic lui Maricel, afacerea nu s-a mai făcut.  

     

În 2011 Maricel s-a învârtit cum știe el și a prins lucrarea de refacere a vechii piste de aterizare de la aeroport. Sub egida CFM, lucrările au fost făcute în mai puțin de 10 zile cu subcontractori locali și cu bani suspect de puțini față de stilul de lucru al marilor constructori. "Am vrut să arăt şi sper că am reuşit că aeroportul poate fi modernizat într-o singură lună nu în doi ani şi cu doar 10 milioane de euro, având la lucru doar firme locale. De ce trebuie să coste măcar 40 de milioane şi să aducem firme din afara judeţului?", a întrebat el aluziv. Fără să ţină cont de observaţiile lui Maricel, şeful instalat în 2012 la cârma CJ, liberalul Cristian Adomniţei, a demarat rapid cel mai mare şantier din ţară amenajând în doar 1 an (termenul contractat era de doi ani) cea mai modernă pistă de aterizare din ţară. Costul întregului proiect (drumuri perimetrale, garduri, hangare ş.a.) a fost de 57,5 milioane euro, cost acoperit integral de UE.

Maricel n-a uitat însă afrontul iar după ce a ajuns el şef la CJ Iaşi (în 2016) a început jihad-ul la Aeroport. A fugărit directorul lui Adomniţei - Marius Bodea-, l-a fugărit şi pe succesorul acestuia şi a început să PSD-izeze vârful decizional. Din păcate, asta a vut ca rezultat reducerea serioasă a vitezei de creştere a traficului (o parte din creştere fiind oricum inerţială după hei-rip-urile din 2014, 2015 şi 2016), iar companiile aeriene încep să dea semne de nelinişte şi să amâne inaugurările de curse negociate de Bodea.

 

 

În căutare de noi oportunităţi de afaceri, Popa şi-a amintit în 2010 că are ceva teren agricol de la părinţi în zona Prisecani. A mai cumpărat câteva zeci de hectare şi a amenajat acolo prima fermă bio din judeţ. "Avem acum 500 de găini, avem culturi de legume 100% naturale, amenajăm şi lacuri pentru pescuit sportiv sau agrement. Anul viitor, dacă totul merge conform graficului, vom extinde ferma şi vom căuta şi parteneri în tot judeţul pentru noi astfel de puncte de agricultură bio", se lăuda el în 2012.  A dat faliment cu găinile, curcanii, ouăle şi legumele bio, aşa că s-a reprofilat pe trandafiri şi fazani. A investit iar 20.000 de euro în trandafiri pe care i-a adus din Polonia şi care, după cum spunea Maricel, au florescenţă de trei ori pe an. „Dincolo de faptul că trandafirul este cea mai nobilă floare, dulceaţa de trandafiri este destul de rară. Este un pariu cu mine această afacere. La noi, în Moldova, nu mai este o asemenea investiţie: cultură de trandafiri pentru dulceaţă. Eu m-am decis să plantez, pentru început, un hectar, urmând ca producţia să aibă loc la Vitalef, unde fac şi alte dulceţuri şi fructe confiate. Va fi o dulceaţă cu plusvaloare mult mai mare decât oricare alta. La un hectar, vor ieşi câteva zeci de kilograme de dulceaţă. Un borcan de 400 de grame va costa 8 lei“, spunea Maricel Popa la acel moment. Timpul a arătat însă că nici această afacere nu l-a mulţumit.

 

Din toamna lui 2011 Maricel Popa şi-a readus aminte că e social-democrat convins şi a început să bată iar la poarta PSD. Mai întâi a trâmbiţat prin presă ba că el asigură peste 1000 de locuri de muncă, ba că a plătit zeci de milioane de euro ca impozite (la începutul lui 2011 spunea că e vorba de 54 milioane euro, peste 6 luni a socotit că de fapt ar fi vorba de 72 milioane, iar de vreo lună spune că a plătit statului peste 80 milioane euro în ultimii 16 ani) aşa că trebuie "să fie respectat". Ca atare a fost trecut de Gheorghe Nichita pe linia scurtă a candidaților la un viitor post de parlamentar, motiv pentru care Popa a bătut noroaiele județului câteva luni împărțind peste tot bomboane sau haine. Nu ştim ce le spune ţăranilor, dar la Iaşi se laudă că "voi fi deputatul mediului de afaceri".

     

Numai că în toamna 2012, când să fie trecut pe listele USL candidat la deputăţie pe colegiul Răducăneni, Fenechiu i-a pus iar piedică. Pur şi simplu liderul de atunci al PNL i-a luat colegiul şi i l-a dat favoritului său, Mugur Cozmanciuc. 

Popa s-a enervat cumplit, a ameninţat iar că se lasă de politică, dar după câteva luni s-a reîntors la PSD iar partidul l-a făcut secretar de stat. Din acel moment (2013) a pasat oficial afacerile către soţia sa, "un administrator de multe ori mult mai atent şi mai bun decât mine", după cum a spus ulterior Maricel. 

 

 

     Ajuns în Guvern, Maricel şi-a făcut un site pe care a pus câteva povestioare romantice despre cum a salvat el Tehnoton-ul şi cât de mult bine face el ţării. Ca să ne amuzăm, iată ce crez pretindea că are omul cunoscut de mulţi drept "ţeparul Iaşului": "În activitatea de afaceri am fost influențat încă de la începutul anilor 90 de felul japonez de organizare și de filozofia lor în ceea ce privește profitul, seriozitatea și încrederea între parteneri".

     Duşmanii politici nu au fost deloc impresionaţi de pretenţiile de corectitudine clamate pe site-ul lui Popa aşa că au început atacurile. 

     Postul de televiziune B1 nu a avut nici o sfială să-l proclame în 2014 "regele ţepelor" şi să precizeze că "majoritatea firmelor privatizate de Maricel Popa au intrat evident în faliment". Au urmat atacuri la România TV, Realitatea TV, în ziare şi pe on-line. Toţi îi imputau nu activitatea politică ci palmaresul de business, peste tot fiind acuzat că e "ţepar" şi "căpuşă a statului"

 

După ce a devenit şef al CJ Iaşi (vara 2016), presa centrală l-a lăsat în pace, dar a început să fie tocat de tonomatele lui Chirica - BZI, Iaşi TV Life, dar mai ales 7Est. Iată o mostră de atac ordonat de tabăra Chirica:       

      

"Sarabandă de falimente cu datorii uriaşe către stat neachitate vreodată

Pe platforma Tehnoton, Maricel Popa a înființat mai multe firme a căror denumire amintește de defuncta fabrică de electronice  din Iași și anume  Tehnoton Service SRL, Tehnoton Aluminiu SRL,  Tehnoton Electronics SRL și Tehnoton SRL. Numai că Tehnoton Service a dat faliment în anul 2007, având datorii de 1.335.168 lei, iar 90 la sută din sumă era reprezentată de creanțe către instituții de stat, ANAF și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Statul nu și-a recuperat niciodată banii de la această firmă. Trecem mai departe la cealaltă firmă, Tehnoton Aluminiu SRL. Înființată de Popa în 2001, societatea a intrat în faliment în anul 2012 ca urmare a unei cereri depuse de Fisc care avea de recuperat de la această societate 495.606 lei. De asemenea, de la SC Tehnoton Aluminiu SRL statul nu și-a recuperat niciodată banii deși firma a fost radiată.

 

Folosind sigla Tehnoton și adăugând cuvântul Omega, Popa a înființat de-a lungul anilor Grupul Omega Tehnoton. De asemenea, cele mai multe firme din acest grup au dat faliment. Astfel, Omega Tehnoton Energetic SRL a intrat în insolvență în anul 2010 având datorii totale de 145.286 lei, cea mai mare sumă din tabelul creditorilor fiind revendicată de ANAF, adică 139.533 lei. În aceiași categorie de firme mai găsim Omega Tehnoton Management SRL, Omega Tehnoton Distribution SRL, Omega Telecommunication SRL, Omega Confort SRL,  Omega Doors SRL, Compania de Aviația Omega Tehnoton SRL. Numai că, tot în anul 2010 a intrat în insolvență și Omega Tehnton Management SRL având datorii de 384.799 lei către Agenția Națională de Administrare Fiscală și de circa 14.000 lei către SC Augustus SA, o firmă prin intermediul căreia Maricel Popa a obținut o finanțare europeană în valoare de aproape 1 milion de euro. În ceea ce privește Omega Telecommunication SRL, această firmă a intrat în faliment în anul 2013 având datorii totale de 1.208.289 lei din care mai mult de jumătate către bugetul statului. De menționat că statul nu a recuperat nici un leu din lichidarea patrimoniului acestei firme. Din grupul „Omega” a mai făcut parte și firma Omega Confort SRL, care a dat faliment în anul 2010 fără să-și achite taxele și impozitele locale. Omega Doors SRL a fost dizolvată în anul 2004 la un an de la înființare. Din grupul „Omega” mai sunt în viață firmele Omega Protect Technology a avut o cifră de afaceri de 971.000 lei în anul 2015 și un profit de numai 21.000 lei având zero angajați și Omega is Comunication SRL a avut un profit de numai 61.000 lei în anul 2015"

 

 

Frica de a folosi resursele CJ (Chirica nu a avut nici o ezitare să toace banii Primăriei pentru a-şi construi cartel media) şi zgârcenia de a folosi banii proprii, l-au lăsat pe Maricel Popa complet descoperit d.p.d.v. mediatic. Cu amintirea ţepelor trase de Maricel în trecut, nimeni din presa locală serioasă nu a sărit să-l apere când mardeiaşii lui Chirica au tăbărât pe el.  Ca atare, Maricel s-a refugiat în munca de la CJ iar nebunia sa de a reuşi a făcut minuni. La finalul lui 2017 Popa raporta oficial contractarea a 430 milioane euro (pentru drumuri, şcoli, reţele de apă ş.a.). Încurajat, a anunţat că vrea ca până la finalul anului 2018 să semneze contracte de încă 570 milioane euro, ceea ce pare o adevărată nebunie. Numai că Popa nu e chiar atât de ţicnit, are deja un mare atu. Surse neoficiale susţin că are deja promise, pe o axă finanţată de UE, aproape 320.000.000 euro doar pentru ApaVital, sumă ce ar urma să fie contractată în primăvara 2018 dar să fie cheltuită efectiv până în 2023.  Mult mai combativul mediatic Mihai Chirica are, d.p.d.v. administrativ, realizări ZERO, ajungând să fie miştocărit pentru asta până şi de apropiaţii săi.   

 

Maricel Popa se laudă că toate firmele sale au sub 1.000.000 datorii către bănci şi că "nu există nici o presiune serioasă nicăieri", dar, în stilul său, omite să vadă bârna. Construcţii Feroviare Moldova are un patrimoniu imens, dar şi datorii de 149,49 milioane lei. Logic, firma a intrat în insolvenţă, iar în doi ani a plătit doar 1,2 milioane lei.  Precizare extrem de importantă pentru contextul ieşean: administrator "de-o viaţă" la CFM este Paul BUTNARIU, adică şeful fantomaticei Camere de Comerţ şi Industrie Iaşi. Întrebat despre bomba CFM, Maricel Popa a pretins că "nu ştiu nimic, eu mă ocup de 4 ani de politică, nu de afaceri" 

 

În toamna anului 2016 Maricel Popa descoperea asfaltări scandaloase făcute de o firmă a grupului Ted (asfalt turnat direct peste bălegar sau pământ, covor asfaltic de 3 sau 4 cm în loc de 6). Maricel a făcut panaramă, a ajuns vedetă națională, iar apoi a reziliat contractul firmei prinse la furat. Numai că firma nu ceruse decontarea lucrării făcută hoțește, adică TED furase asfalt pe banii săi, statul nefiind păgubit. Imediat patronul prins la furat a reclamat la DNA un abuz în serviciu iar în vara 2017, din senin, DNA l-a anunțat pe Popa că este pus sub urmărire penală. Bașca un sechestru de 1.000.000 euro. Considerând că este nedreptățit, Popa a vrut să demisioneze de la șefia CJ, dar s-a răsgândit iar. Repede s-a văzut însă și că managementul soției sale asupra afacerilor familiei a fost atât de bun încât sechestrul DNA nu a blocat (darămite dărâmat așa cum s-a întâmplat de foarte multe ori în cazuri similare) business/urile familiei. A fost semnalul cel mai clar că afacerile familiei Popa chiar fac minim 40 milioane euro.

---

 

Nu mai aveti dreptul de a comenta pe aceast site.