Într-o perioadă în care hypermarket-urile, mall-urile şi alte centre comerciale extrag banii din Iaşi şi-i trimit în străinătate, există un patron ieşean care aduce zeci de milioane de euro anual la noi în oraş. El este Constantin Comănescu, omul ale cărui firme (REMAT-Combeton-PIETA) drenează anual, în plină criză, 70-90 milioane de euro din toată ţara şi trimite banii la Iaşi. Iar cum toate firmele sale au sediul aici, impozite de 20-30 milioane euro pe an se varsă tot în bugetele locale. Câţi politicieni se pot lăuda că au adus atâţia bani la Iaşi? Că de cheltuit ştiu toţi să cheltuie.

Aduce cei mai mulţi bani din ţară la Iaşi

Comănescu operează în 36 de judeţe din ţară prin Remat şi Combeton. Graţie acestor afaceri Comănescu strânge zeci de milioane de euro din toate colţurile României, dar impozitele le plăteşte la Iaşi. În 2007 (anul său de vârf) a avut o cifră de afaceri de 100 de milioane de euro (90% fiind realizată în afara Iaşului), deci a plătit impozite de aproape 40 de milioane la Iaşi, o sumă imensă pentru economia locală. Din 2009 cuantumul impozitelor s-a redus la o jumătate până în 2010, iar din 2011 la trei sferturi faţă de anul de vârf. Un calcul scurt arată că în plină criză firmele lui Comănescu au adus la Iaşi 70 milioane euro, cam cât a împrumutat primarul NIchita de la bănci pe asfaltări ce crapă după câteva luni.

E cunoscut drept „regele fierului vechi"

Porecla vine de la faptul că cea mai importantă firmă a sa, REMAT, se ocupă de colectarea şi prelucrarea deşeurilor feroase, o afacere la care puţini s-au gândit, dar care l-a ridicat pe Comănescu în topul bogătaşilor. Mai are firme de construcţii, producătoare de materiale de construcţii, firme de instalaţii, tâmplărie, consumabile industriale, turnătorii, confecţii metalice ş.a. Mai nou s-a apucat şi de producţia de vin, o afacere care este însă mai mult una de suflet.
Toate aceste business-uri îi aduc anual câştiguri importante, investite mai totdeauna în noi şi noi afaceri. Ca atare grupul de firme patronat de COmănescu a ajuns acum la o valoare de piaţă estimată de noi la 100 milioane euro. Iar dacă de aici scădem cele 30 de milioane cât are de rambursat la bănci atunci rezultă cele 70 de milioane cu care l-am cotat noi şi care-l plasează pe COmănescu pe locul 4 în topul celor mai bogaţi ieşeni.

Pretinde că de fapt n-are nimic

Întrebat de business-urile sale, Comănescu a făcut pe necăjitul: "Dacă mâine ar fi să vând tot ce am nu cred că acopăr creditele", a spus el. Aşa e, dar nimeni niciodată n-a fost obligat să vândă totul a doua zi. Dacă se alege ca termen minim un an (de regulă marile tranzacţii se pot întinde şi pe 2-3 ani), valoarea portofoliului lui Comănescu creşte spectaculos. După o discuție ceva mai lungă patronul Combeton a admis că „afacerile pe care le am sunt o avere. Ăsta e adevărul: de fapt, nu am bani, ci active". Această voită modestie e afişată şi în vestimentaţia sa, de multe ori Comănescu venind la întâlniri selecte de afaceri în blugi, neras şi mâncând biscuiţi.

S-a îmbogăţit 10 ani fără să-l ştie mai nimeni

Mărturiseşte că a început în 1990 cu micul comerţ - lua de aici cu un leu şi dădea marfa dincolo cu 3 lei. Ideea afacerilor cu deşeuri i-a venit în 1992. „Mă ridicasem puţin, aveam un mic magazin şi am vrut să duc la REMAT nişte resturi metalice. I-am văzut pe cei de acolo că erau asaltaţi de oferte, dar nu munceau. Aşa că atunci m-am gândit să fac eu asta", zice Comănescu.

A înfiinţat în 1993 PIETA, firmă ce se ocupa de colectarea deşeurilor. Prima ţintă a fost populaţia, dar foarte rapid şi-a focalizat atenţia pe operatorii economici. Lua foarte ieftin deşeurile, le sorta, tăia, compacta, iar apoi le livra la preţuri mult mai mari combinatelor de la Galati, Câmpia Turzii. "Le-aş spune oamenilor şi acum: nu aruncaţi, ci vindeţi. Este trist că nu înţelegem nici acum că a colecta deşeurile înseamnă bani pentru cetăţean, materie primă ieftină pentru întreprinderi şi un mediu înconjurător curat, nu plin de hârtii, sticle de plastic sau altceva", a adăugat Comănescu.

A scos forţat capul în public

PIETA a fost în primii 10 ani motorul dezvoltării lui Comănescu. Dar aceeaşi afacere era să-l şi dărâme pe patron. La începutul anului 2001, reziduuri toxice aflate în nişte recipiente de la METADET Fălticeni, societate cumpărată de Comănescu, au ajuns în apele Siretului. În doar două zile, 34 de persoane au fost spitalizate, iar mii de peşti au murit. Scandalul a fost amplificat de media naţională, la un moment dat vorbindu-se chiar de arestarea lui „Nicolae Comănescu", aşa cum era prezentat patronul. „A fost un scandal pus clar la cale de adversarii de pe piaţă. În 2007 am câştigat definitiv în instanţă recunoaşterea faptului că noi nu am avut nicio vină atunci", afirmă Comănescu.

A fost bau-bau-ul lui Caluschi la privatizarea Salubris

Scandalul PIETA a fost abandonat rapid de presă şi Comănescu a căzut în uitare. A înţeles însă că trebuie să se axeze din acel moment pe altă firmă. Aşa că, a scos în faţă REMAT-ul. Ba chiar a început să-l extindă în tot mai multe judeţe. Iar afacerea a continuat să producă bani mulţi, departe de ochii presei. Comănescu zice că nu şi de ochiul politicienilor: „PSD m-a tocat prin sute de controale".

Aşa că, în 2003, atunci când liberalii ieşeni au mirosit că PSD încerca să privatizeze la viteză Salubris-ul şi să-l dea lui Cezar Caluschi (oficial era scos în faţă PAS-ul) la un preţ nesimţit de mic, Comănescu s-a arătat imediat dispus să dea mai mult. A fost sprijinit de Fenechiu şi, cum avea destui bani încât să-l bată lejer pe protejatul lui Solcanu, privatizarea a fost rapid abandontă. Rămân însă declaraţiile lui Gheorghe Nichita, cel care se jura atunci că altă salvare pentru Salubris nu este. Bineînţeles că regia Primăriei a supravieţuit fără probleme, ba chiar face constant profit.

Afacerile i-au crescut exploziv în guvernarea PNL

Imediat după preluarea puterii de către PNL şi PD, afacerile lui Comănescu au luat un nou avânt. „În anii 2005-2008 m-am bucurat de mai multă libertate. Am şi acum controale, dar parcă nu mai vin în valuri. În plus, se simte că există mai puţină presiune pe mediul de afaceri", declara Comănescu în 2007.
Lăsat în pace, afaceristul a investit puternic în segmentul construcţiilor şi a materialelor de construcţii, Combeton-ul ajungând un brand al Iaşului. „Am deschis şi producţie de tâmplărie, consumabile, diverse prefabricate, confecţii metalice, turnătorii. Vreau să creez un sistem integrat, un ciclu complet care să ducă la servicii şi preţuri mai bune", susţinea Comănescu în 2008.
Primul pas spre crearea acestui sistem integrat l-a făcut pe segmentul confecţiilor metalice. Patru firme ale sale din judeţul Vaslui (Fuc Negreşti, Mecanica Vaslui, Filatura şi Turnătoria) au fost înglobate într-o societate numită Comecanofuc.

Criza era să-l dărâme

Venirea crizei a oprit însă brutal expansiunea, ba chiar l-a pus în situații umilitoare. Pe unele firme a trebuit să facă disponibilizări masive, au apărut întârzieri mari la salarii iar totul părea să ducă la faliment. "Experienţa din anii 1997-1999 m-a salvat", susţine acum Comănescu. El a reorientat firmele rămase fără piaţă de desfacere, a renunţat la comenzile ce nu-i aduceau profit şi a investit resursele rămase spre activităţile rentabile, iar din 2010 a reluat creşterea. "Am ajuns în 2011 la aproape de 100 milioane euro pe tot grupul şi asigur fără probleme 1700 de locuri de muncă".

Visa să concureze Cotnari-ul

Mulţumit de cum mergeau lucrurile în industrie până în 2008, Comănescu a forţat şi o intrare pe piaţa produselor alimentare. A cumpărat ba serele Dancu, ba o mică podgorie în Copou (Vinifruct SA), ba terenuri agricole, de fiecare dată anunţând plăţi de peste un milion de euro. „Vreau să fac din vinurile Vinifruct un brand al Iaşului. Vreau calitate, nu cantitate. Iar la Dancu vreau legume pentru toată piaţa Iaşului. O să vedeţi!", spunea Comănescu la vremea achiziţiilor. Venirea crizei economice l-a făcut să-şi amâne planurile Din aceeaşi cauză a renunţat şi la minicartierul plănuit în coasta Siraj-ului - un proiect cu 6 blocuri a câte 6 etaje fiecare.

Tot din cauza crizei a renunţat la o altă afacere promiţătoare - un centrul expoziţional în valoare de 10 milioane euro. Centrul urma să fie amplasat pe strada Chimiei nr. 14, urmând să fie destinat special expoziţiilor de materiale de construcţii. Centrul urma să aibă şi un restaurant şi o sală de conferinţe, toate sub marca înregistrata Eurocenter.

Promite salvarea Fortus-ului

De câteva luni Constantin Comănescu are însă un scop mare de tot: reprivatizarea FORTUS-ului. Afaceristul ieşean a adus la Iaşi un partener italian care are 16 oţelării şi 4 combinate mari în toată lumea iar recent a investit 100 milioane euro la Călăraşi. "FORTUS-ul poate fi reînviat, mii de locuri de muncă pot fi reactivate. Eu şi partenerul meu am pregătit un plan investiţional de 100 milioane euro prin care FORTUS poate redeveni în bună măsură ce a fost odată", spune Comănescu.

Cerinţa sa la adresa autorităţilor a fost cedarea combinatului în condiţii facile. "Priviţi ce se întâmplă în Europa. Combinatele mari sunt cedate pe un singur euro unor investitori pentru a nu fi închise în îngropate. Ce preferăm? Să cerem aiurea 50 sau 70 sau 150 de milioane de euro pentru nişte active pe care nimeni nu le cumpără sau să le dăm în condiţii acceptabile unui investitor care să plătească apoi impozite de zeci de milioane de euro anual?" Evident, nici primarul nici prefectul, nici Guvernul nu l-au băgat în seamă pe Comănescu, aşa că FORTUS-ul continuă să se îngroape în mlaştina în care a fost băgat de ani buni de politicieni.

Este printre puţinii afacerişti care au avut curaj să reclame şantajul de presă

Deşi l-a lăsat pe Caluschi fără o afacere extrem de profitabilă, Comănescu a fost privit în continuare ca „omul PSD-ului". A scăpat însă de această emblemă, după ce a depus în 2004 plângere penală împotriva patronului ziarului Ziua de Iaşi (actuala Bună Ziua Iaşi), Ghiocel Asimionesei, acuzându-l de repetate tentative de şantaj (Ziua de Iaşi era umbrela mediatică a PSD, niciun membru de partid neîndrăznind să îl târâie în tribunal pe şantajistul din serviciul lui Solcanu şi Nichita). Comănescu fost unul din cei mai vehemenţi acuzatori, oferind procurorilor numeroase probe care să demonstreze clar şantajul prin presă practicat de Ziua de Iaşi (BZI).

Se jură că n-are spate politic

Bun prieten cu şeful PNL Iaşi ori cu oameni din PDL, Comănescu se jură că nu are sprijin politic: „nu sunt membru în niciun partid şi nu mă trag de şireturi cu nimeni. Am relaţii bune şi cu Fenechiu, şi cu Nichita sau Cârlan, dar atât". În mediile de afaceri locale se ştie însă că patronul Combeton este un frecvent sponsor al fotbalului local, mare dragoste a primarului Nichita. Comănescu a finanţat apariţia şi dezvoltarea clubului de copii FC Noua Generaţie, club care i-a dat gratis la Poli Iaşi pe jucătorii Pălimaru şi Tincu.

Comănescu a fost pentru scurt timp şi acţionar la Poli Iaşi, cu 6%, dar Nichita l-a "convins" repede să renunţe la intenţia de a da bani pentru fotbal.

Citește și Miracolul Pârău

Locul 2 în topul celor mai bogaţi ieşeni - familia Apostol - 95 milioane euro

"Mr. Cash" - cel mai bogat ieşean

• < Prev
• Next >