Zilele trecute mi-ați trimis o scrisoare. Pentru că, da, vreți sau nu vreți, mă număr printre ieșenii cărora, în mod general, v-ați adresat. Am citit-o cu un amestec de curiozitate și greață, așteptând ca, la finalul ei, să faceți singurul gest de onoare din acești doisprezece ani: să vă anunțați demisia. Ați ratat, însă, și această șansă…

În 2003, când, prin efracție morală, ați ocupat Palatul Roznovanu, orașul și-a început decăderea. Departe de a fi unul din acei intelectuali luminați pe care îi așteptam, cu o foaie matricolă în care nota 5 era dominantă, fost informator al odioasei Securități, autor de fapte penale la vechiul RAJAC pe care îl conduceați, nu vă recomanda nimic, dar absolut nimic, pentru această pălărie edilitară în care vă pierdeați cu tot cu biografia dvs. meschină.

La început, ați încercat un anume sentiment de impostură. La vremea aceea, aproape că dădeați „Bună ziua!” și statuilor orașului. Mai apoi, însă, v-a trecut. Și v-a plăcut, ce v-a mai plăcut când ați simțit pentru prima oară sentimentul puterii! Un sentiment care, dată fiind precaritatea dvs. culturală și morală, încetul cu încetul v-a acaparat. Ați făcut acea greșeală elementară pe care toți dictatorii de duzină ai istoriei o comit: greșeala nesațului! Nesațul de bani, de averi, nesațul de vă simți un zeu al locului care are în mână vieți, destine, decizii capitale, tunete, fulgere. V-ați dezlănțuit în acest exercițiu al puterii iraționale! Ați început să vedeți în Iași o proprietate privată, iar în Primărie o firmă al cărei patron discreționar erați. Întregul oraș a devenit o vastă societate pe acțiuni al cărei unic acționar v-ați pretins a fi.

Treptat, ați dezvoltat în „dulcele târg” un grosolan sistem mafiot, un fel de sinistră structură piramidală de control și teroare. Prin „echipa” pe care o tot invocați s-au succedat politicieni fără coloană, oameni de afaceri puși pe căpătuială, ingineri specializați în inginerii, șoferi miliardari, fotbaliști alcoolizați, interlopi fără scrupule, intelectuali flămânzi, șantieriști dispuși să construiască, alături de dvs., neantul… Unul dintre principiile dvs. de căpătâi a fost acela de a vă înconjura de oameni cu condiție morală și mentală scăzută, personaje profund tarate, pe care, făcându-i complici, i-ați transformat într-o adunătură de sclavi.

Domnule Gheorghe Nichita, în toți acești ani nu ați făcut nimic dezinteresat. În toți acești ani nu s-a asfaltat un centimetru de stradă fără ca dvs. să nu aveți un „ce” profit din asta. Toate lucrările cu care ne tot scoateți ochii le-ați dijmuit cu asupra de măsură, până într-atât încât ajunsese să vi se spună „primarul 10 la sută”. Poreclă nemeritată, desigur, de vreme ce dvs. descoperiseți farmecul jocului la mize mult mai mari…

Economic, ați metamorfozat Iașul într-o uriașă, dar profitabilă, agenție de șomaj! N-a fost investitor pe care să nu încercați să-l faceți la buzunare, n-a fost afacere despre care să nu vă interesați hulpav, cu ochi de vultur și rânjet de prădător, n-a fost combinație în orașul acesta de care dvs. să nu fiți la curent… V-ați dat seama repede că instituțiile statului nu sunt niște abstracții, ci sunt alcătuite din oameni, iar oamenii, nu-i așa?!, sunt coruptibili, influențabili și… la dispoziția dvs.
Ați crezut că vă este permis totul. Cortegiul de supuși și cântecele de sirenă ale zecilor de mii de asistați social v-au întărit convingerea că sunteți un ales, un sfânt, un voievod, descendent direct din Ștefan cel Mare. Bătăile pe burtă cu patriarhul și mitropolitul Moldovei v-au consolidat iluzia că inclusiv divinitatea are niscaiva planuri metafizice cu dvs., fostul mărunt colaborator al diavolului numit Securitate…

Recent, v-ați dat deplina măsură a josniciei dvs. umane! A folosi Poliția locală pentru a hărțui o femeie vorbește de la sine despre deriva morală în care plutiți. O derivă despre care noi, ieșenii, știam. Știam despre vulgaritățile dvs., știam despre dezmățurile la care vă dedați în diferite locante bine alese, știam despre grosolănia verbelor dvs. și despre concepțiile dvs. ejaculative asupra lumii înconjurătoare. Până deunăzi vă priveam ca pe „nebunul satului”, un personaj ale cărei rufe murdare preferam să le spălăm în Bahlui. Acum, însă, faptele dvs. de capă, spadă, sex și spionaj au făcut înconjurul lumii. Rușinea noastră este națională, ba chiar, dacă e să urmărim agențiile internaționale de știri, mondială. Am fi preferat să iasă la iveală faptele dvs. de corupție, marile tunuri pe care le-ați tras, învârtelile cosmice în care dvs. și „echipa” erați axa în jurul căreia se învârtea totul. Dar a fost să fie această poveste consumată în bordelul celor șapte coline…

Domnule Gheorghe Nichita, aveți nerușinarea de a trimite epistole către ieșeni cu aerul unui Apostol Pavel care expediază scrisori corintenilor. Dvs. chiar nu pricepeți că fiecare zi în plus la cârma acestui oraș schingiuit și terfelit ne adâncește rușinea? Chiar nu înțelegeți că fiecare secundă cu dvs. încă primar ne este fatală? Chiar nu conștientizați infinitul prejudiciu de imagine pe care ni-l aduceți?
Dați-vă demisia și vă promit să nu vă mai evoc sinistra personalitate niciodată. Dați-vă demisia și vă promit să îndur în tăcere rușinea de a vă fi cunoscut…

Un ieșean
Călin Ciobotari

• < Prev
• Next >