Cu vreo lună înainte de alegerile locale din 2012 Cristian Adomniţei m-a rugat stau puţin de vorbă cu el. Am crezut că, la fel ca mai toţi politicienii, încerca să câştige simpatia jurnaliştilor.

Numai că a fost cu totul altfel: a scos o agendă pe care erau zeci de contacte de la mari firme din ţară sau din străinătate - General Motors, Continental şi multe alte nume importante din business. "Uite, eu sunt pregătit să încep tare din prima zi de când ajung la CJ", a spus atunci. Îmi vorbea încă de-atunci de parc industrial, centru intermodal, explozia aeroportului, lobby regional pentru autostradă, spital regional, campus studenţesc şi multe alte investiţii de care mai nimeni nu mai pomenise, darămite să şi le asume. Am crezut că e doar bravadă, că se laudă cu nişte numere de telefon sau adrese de email. Dar au trecut alegerile şi Adomniţei a început să muncească nebuneşte. Am mai povestit, l-am urmat pas cu pas o zi întreagă, la un eveniment de prezentare a oportunităţilor Iaşului, şi m-a epuizat. Seara eu eram frânt iar el încă alerga pe holul hotelului să-şi calce cămăşile pentru a doua zi.

Succesul uriaş pe care l-a avut Adomniţei în perioada în care a fost lăsat să conducă judeţul are o parte din explicaţie în ce am scris mai sus. Au mai contat şi abilitatea sa politică, excelenta cunoaştere a limbii engleze, disponibilitatea la efort dar şi dorinţa nebună de a arăta tuturor că el poate.

Aş fi vrut să văd aşa ceva şi la candidaţii actuali la funcţia de primar. În loc de asta am primit promisiuni generale (Chirica, Bodea, Movilă) lamentări penibile ("Pentru Iaşi") sau gafe monumentale (Radu Botez, Camelia Bogdănici). Mai mult, în locul unor proiecte clare Iaşul primeşte doar mici războaie personale generale de orgolii.

Se conturează tot mai ameninţător o victorie categorică a unicului candidat de stânga, un candidat cu un program inexistent de dezvoltare a Iaşului. În loc să se unească în faţa acestui pericol, reprezentanţii dreptei sunt ocupaţi să-şi scoată reciproc ochii.

E la fel ca în istorie: islamul ameninţă Europa iar creştinii preferă să se împartă în facţiuni (ortodocşi, catolici, protestanţi, anglicani, reformatori ş.a.).
Probabil că la nivel personal toţi candidaţii "dreptei" înţeleg pericolul dar nu vor avea luciditatea de a se aduna într-un loc şi a stabili un proiect unic pentur a mări şansele de victorie.

• < Prev
• Next >