Michael Nseir este un personaj fabulos pentru cei cu acces la informații dar aproape necunoscut de majoritatea ieșenilor. "Cel mai bogat arab din Moldova" - cum îl recomanda peste tot fostul stapân al judetului din perioada 2000-2004, Ion Solcanu, - face parte dintr-o  familie extrem de bogata, cu active cotate usor la peste 300 milioane euro, iar el a tinut întotdeauna sa arate ca face parte din lumea celor ce arunca usor banul. Spre exemplu, si-a permis sa-si construiasca acasa în anul 2000 o piscina olimpica, investitie colosala (ca o comparatie, statul român a bagat 5.000.000 de euro într-o piscina similara din zona Tudor Vladimirescu si se chinuie de 19 ani sa o termine dar nu mai gaseste resursele necesare). Oficial, Michael Nseir are afaceri în imobiliare, textile și auto, dar mai sunt multe ”combinații„ de care știu doar câțiva apropiați. Noi i-am evaluat averea la 50 milioane euro, valoare ce-l plasează pe locul 11 în topul celor mai bogație ieșeni, ediția 2018 (vezi aici https://www.topiasi.ro/homepage/topiasi/17685-cei-mai-bogati-ieseni-editia-2018.html).

Surse apropiate lui sustin ca sirianul îmbogatit spectaculos de guvernarile Nastase (2000-2004) si Tariceanu (2004-2008) are de fapt o avere mult mai mare decât cea estimata de TopIasi.ro, dar ca aceasta (adica aproape 200 milioane euro) ar fi plasata pe alte nume, în special rude, pentru a se pune la adapost în cazul unor scandaluri de natura penala (a existat la un moment dat acest risc). Michael Neir a fost ocolit însa de anchete asa ca sta bine de tot, fiind unul din cei mai "lichizi" afaceristi de pe piata, calitate exceptionala în aceste vremuri.

Lovitura anului 2018
Michael Nseir (56 de ani) anunța acum 8 luni că a devenit acţionar majoritar la producătorul de confecţii Iaşi Conf SA, parte a Moldova Tricotaje în trecut. Conform unei situaţii depuse de administratorii fabricii la Registrul Comerţului, Nseir deţine 61,17% din acţiuni, acestea fiind achiziţionate în ultimele luni de la circa 500 de mici acţionari din cei 1.855 cât avea societatea anul trecut. Fabrica are sediul peste drum de Carrefour Felicia şi produce toată gama de confecţii pentru femei şi bărbaţi cu excepţia sacourilor şi costumelor, fiind privatizată în anul 1995. În acel moment, societatea avea circa 200 de angajaţi şi mai multe hale de producţie, nefiind exclusă preluarea acestora în cadrul firmelor de confecţii deţinute de Nseir în apropiere, fie în calitate de asociat majoritar (Michael Com), fie cu 50% (My Plast Investments, alături de Doina Cepalis).  La Iaşi Conf, Nseir a anunțat că va investi 2 milioane de euro în modernizarea unor hale de producţie. 

Ce mai are Nseir
E patronul Moldoplast, coproprietarul hypermarketului Baumax, a fost patronul celor mai multe din terenurile TEROM, al terenului pe care au fost fabricile Lynx şi Michael.com (acum acolo este complexul rezidenţial Newton și a răsărit un magazin Lidl). Are fabrici de confecţie prin Iași, Paşcani şi în alte orăşele din Moldova, dar acestea sunt doar vârful iceberg-ului. Pentru că Michael Nseir e un excelent speculant, averea fiind clădită prin afaceri spectaculoase, de genul celor în care "bagi un leu dar scoţi zece". Toate i-au adus valuri de euro, graţie cărora a fost denumit de Ion Solcanu "cel mai bogat arab din Moldova". Şi aşa i-a rămas renumele. S-a stabilit în Iaşi și are are o vilă imensă la Bârnova, în curtea sa fiind amenajată singura piscină olimpică din Iaşi. Se plimbă numai cu maşini de la 100.000 de euro în sus iar în 2007 şi-a luat şi elicopter.

Oficial e un industriaş de talie medie
La Registrul Comerțului figurează cu mai multe firme, majoritatea din zona industriei ușoare. Unele au profituri spectaculoase iar altele zici că abia supraviețuiesc în raport cu primele. De exemplu, firma sa din sectorul fabricării de produse din material plastic, My Plast Investment, a raportat în 2017 o cifră de afaceri de 28 milioane lei și un profit spectaculos de 8 milioane lei. Moldoplast SA, care acum desfăşoară activităţi de închiriere bunuri imobiliare proprii sau închiriate, i-a adus în 2017 un randament și mai și: la afaceri de 9,5 milioane lei profitul a fost de peste 50%, adică 5,1 milioane. Fabricile de îmbrăcăminte Michael COM și Eurotex i-au adus profituri de ”doar” 100.000 euro fiecare. 

Neoficial e în spatele Doinei Cepalis
Mai multe surse din piață susțin că Nseir este explicaţia miracolului Doin Cepalis (afacerista care a reuşit în doar câţiva ani să ridice mai multe fabrici la Pașcani, Roman, Iaşi şi Botoşani cu ajutorul cărora i-a bătut pe chinezi pe piaţa scaunelor auto pentur copii şi a centurilor de siguranţă). "Michael se ocupă de tot, inclusiv de comenzi", a fost una din relatările din piaţă. "Eu am fost la Michael în birou şi avea acolo 5 scaune tapiţate diferit. Mi-a zis că încearcă nişte modele pentru comenzi la fabrica de la Paşcani", a fost altă relatare. Oficial însă Doina Cepalis a negat vehement orice amestec al lui Nseir în afacerea Te-Rox, iar sirianul a refuzat până acum să aibă vreo poziţie publică pe această temă.  

Şi-a împrumutat o firmă cu 10.000.000 euro şi ia dobânzi anuale de 500.000
Deși afacerile nu sunt excepționale, Nseir a avut întodeauna munți de bani cash. Ca să fie limpede cât de bogat e sirianul vă anunţăm că şi-a permis să-şi împrumute una din firme cu 10.000.000 euro. Da, aţi citit bine, zece milioane euro scoşi din buzunarul de persoană fizică şi împrumutaţi cu acte uneia din firmele sale. Pentru asta încasează anual o dobândă de 500.000 euro.  

Îi place viaţa scumpă
Michael Nseir nu s-a temut niciodată să arate că are bani mulţi. În 2000 și-a construit acasă prima piscină olimpică încălzită din Iași (prietenilor lee-a spus că l-a costat 1,5 milioane dolari), în 2007 a fost primul ieșean care şi-a luat un Maseratti - o limuzină exclusivistă în valoare de 216.000 euro. Tot în 2007 şi-a comandat şi un elicopter de 500.000 de euro, achiziţie făcută iarăşi în premieră. Se ştie ca are afaceri şi proprietăţi imobiliare consistente şi în Olanda şi Marea Britanie, ţări cu un regim fiscal extrem de permisiv pentru străinii ce aduc bani acolo.



Provine dintr-o familie bogată
Născut în oraşul sirian Lattaqia, pe 15 ianuarie 1962, Nseir provine dintr-o familie bogată, de religie protestantă. Tatăl său, Wadie, este un important armator stabilit în Grecia, fiul sau lăudându-se că, înainte de 1989, Wadie a făcut afaceri cu însuşi.
Deşi oficial a avut la dispoziţie suficiente fonduri cu care să poată demara afaceri de anvergură - tatăl său cumpăra un vapor cu 2 milioane de dolari în 1988 şi derula businessuri de sute milioane dolari -, în cercurile de afaceri locale se speculează de mult timp varianta că Nseir ar fi utilizat alte fonduri în acest sens.
       

Speculaţiile sunt de înţeles dacă ţinem cont de evoluţia lui Nseir în România. A venit la Iaşi la începutul anilor `80, ca student la UMF (a terminat aici specialitatea ginecologie). Imediat a devenit lider al comunităţii studenţeşti arabe, comunitate care i se adresa atunci cu „domnu' colonel". Tânăr şi neexperimentat, Nseir se afişa cu 3 maşini străine, dintre care una - Toyota Cellica, cu faruri escamontabile - făcea furori prin campus-ul Tudor Vladimirescu, unde până şi Daciile erau rare. Dar maşina "cea mai cea" a fost un Mercedes nou nouţ trimis în 1988 de tatăl său care auzise că odrasla circulă în România "doar" cu un Ford Escort. Această opulenţă pe vremuri de restrişte nu i-au adus necazuri din partea Securităţii, fapt care iarăşi spune foarte multe.

Fenechiu şi Piţigoi îl cunosc din studentie
Nseir a cunoscut în acei ani pe doi dintre milionarii de marcă ai Iaşului - Relu Fenechiu şi Bogdan Piţigoi. Şi amândoi recunosc asta, ba chiar se şi laudă, semn că în mediul de afaceri astfel de apropieri faţă de Nseir sunt atuuri de scos în faţă. In primul an de studenţie a stat la Hotelul Unirea, pentru ca "UMF-ul avea niste camine în Copou cu patru locuri în camera, deci nu prea erau conditii. Ulterior, s-a construit caminul de garsoniere T22, din Tudor Vladimirescu, acolo unde m-am si mutat începînd cu anul doi de studii", după cum a povestit la un moment dat Nseir unui ziarist ce a vrut să-i coafeze imaginea.
         

A trăit pe picior mare cât a fost student, martorii vremii relatându-ne poveşti picante pe care nu avem însă cum să le probăm. Dupa 1990, sirianul a plecat în ţara natală, revenind în România de mai multe ori, ultima data stabilindu-se definitiv la Iaşi în 1998. Până atunci nu a făcut însă afaceri semnificative, parcă doar tatonând terenul. A deschis mai multe firme în domeniul textilelor si consultatiilor medicale, dar nu era nimic important.

Are o soţie canadiancă şi doi copii la Londra
Între 1995 şi 1998 a stat în Olanda, fără a se cunoaşte prea multe detalii despre această perioadă. Se ştie doar că atunci s-a căsătorit cu o siriancă de cetăţenie canadiană împreună cu care are doi copii (doi băieţi de 23 respectiv 19 ani). Familia i-a rămas la Londra, loc unde sirianul face naveta aproape săptămânal.  Din 1998 Nseir s-a stabilit în Iaşi şi a dat drumul facerilor pe picior mare. Fapt care l-a adus rapid în anturajul politicienilor vremii. 

Solcanu l-a lansat în public
A devenit repede prieten de familie cu Ioan Solcanu (fost tartor absolut al judetului în perioada 2000 - 2004), asta deşi politicianul avea pe atunci o adevărată aversiune faţă de afacerişti, mai ales cei de origine arabă. Această legătură a fost cimentată de un eveniment excepţional. Prin 1997, Bogdan Solcanu (fiul viitorului stăpân al judeţului) se apucase de afaceri şi a început să trimită la muncă în străinătate sute de oameni. Cum acele plecari nu erau tocmai conform legii, ele au trezit suspiciunea autorităţilor (era guvernare CDR), iar Solcanu jr. a intrat în panică. „Prinţişorul” a cautat rapid o plecare într-o ţară care nu făcea extrădări, moment în care a intervenit salvator Michael Nseir. Arabul a aranjat imediat o bursă de 2 ani la Damasc pentru fiul celui ce avea să stăpânească Iaşul cu mâini de fier.

PSD-ul i-a servit zeci de milioane de euro
Drept recunoştinţă pentru acest ajutor, Ion Solcanu l-a sprijinit puternic pe Michael Nseir după venirea PSD-ului la putere. Încă din toamna lui 2000, când mai toţi oamenii de afaceri locali se călcau pe picioare în anticamera Senatorului, Michael Neir avea intrare directa, până şi Gheorghe Nichita fiind nevoit să-i facă loc. Apropiati ai PSD spun ca Solcanu a mers atât de departe încât îl invita personal pe Nseir la tot felul de petreceri de familie, ocazie cu care Nseir interpreta de fiecare dată cântecul „Noi suntem români". Cu sprijinul lui Solcanu, cel care îl prezenta pe Nseir peste tot drept „cel mai mare investitor din Moldova", a cumpărat numeroase active ale statului. Toate la preţuri derizorii, după care urma revânzarea cu profituri de minim 500%.

MEGATUN la TEROM
Cireasa de pe vârful tortului oferit de PSD a fost achiziţionarea cu doar 6 euro/mp a 12 ha la TEROM de la un alt sirian (Nanaa) tocmai când acesta avea mari probleme cu legea. Terenul a fost vândut rapid, aproape în totalitate, pentru 100-150 de euro/mp, rezultând un profit spectaculos. Un alt tun marca Nseir-PSD a fost dat cu silozurile Comcereal. Acestea au fost achizitionate de sirian prin intermediul lui Andrei Panaitescu, contra sumei de 11 miliarde lei si vândute rapid pentru 88 miliarde lei către patronii din acea vreme a fabricii de ulei. Relatiile apropiate cu Solcanu l-au determinat pe acesta din urma să îi comande lui Nseir executarea tuturor tricourilor şi şepcilor folosite de PSD în campania electorală 2004.

Ajutat puternic si de Cârlan si de Fenechiu
Şi pentru că afacerile merg unse atunci când esti prieten cu cine trebuie, Nseir s-a împrietenit brusc în 2004 cu liderii locali ai PNL şi PD. Cu Fenechiu se ştia bine de când era student, dar relaţia se răcise, iar cu Dan Cârlan era vecin de fabrică în Tătăraşi. Acestuia chiar i-a cumparat şandramaua atunci când PD-istul a anunţat că devine "politician profesionist" aşa că-şi vinde afacerea, i-a acceptat secretara - Magdalena Ghimpu - în CA de la Moldoplast, iar apoi tot sirianul se arătase disponibil să finanţeze un post tv pe care Cârlan s-a chinuit 3 ani să-l scoată pe piaţă.
        

Graţie sprijinului şefilor PNL si PD, Nseir a cumparat în 2005 Moldoplast-ul cu cca 1 milion euro, plus promisiunea acoperirii unor datorii de 3 milioane euro. Tunul este imens, daca ţinem cont de faptul ca Nseir a vândut rapid sediul amdinistrativ al Moldoplast pentru 2,8 milioane euro şi a rămas şi cu aproape 18 ha evaluate de agentii imobiliari la circa 60 de milioane de euro în momentul de vârf al pieţei imobiliare.

Ce tun s-a dat pe barba lui Fenechiu la Moldoplast
La scurt timp după ce a cumpărat cu doar 1 milion de euro platforma Moldoplast, a vândut Agenţiei Naţionale de Cadastru, adică tot statului, sediul administrativ al fabricii (1500 mp) pentru 2,8 milioane euro. Numai că Oficiul judeţean de Cadastru nu s-a mutat acolo nici azi, deoarece clădirea e într-o avansată stare de degradare. Ca să fie şi mai limpede ce afacere e asta, la licitaţia de privatizare nu a venit nimeni în afară de Michael Nseir, iar la cea de vânzare a sediului administrativ nu s-a înfipt decât Oficiul de Cadastru deşi era vorba de o clădire dărăpănată într-un Iaşi plin de clădiri noi care în mod cert sunt mai mari dar mai ales mai ieftine decât vechiul sediu al Moldoplastului. De ce nimeni nu a îndrăznit să concureze cu Nseir? O explicaţie a acestui gen de afaceri o oferă chiar sirianul. Imediat după ce şi-a scos banii pe seama statului, Nseir a socotit că e cazul să repare alte şandramale de la Moldoplast. Iar lucrările au fost încredinţate firmei lui Relu Fenechiu, tartorul judeţului în acel moment. Tot firma lui Fenechiu a făcut şi amenajările pentru centrul Baumax în care Nseir a anunţat că a investit 7 milioane euro.

Lui Nichita îi era frica de Michael
Un alt politician important cu care sirianul nostru a avut relaţii foarte bune a fost Gheorghe Nichita. Apropiaţii fostului primar susţin că Nichita a fost foarte reticent faţă de Michael, iar asta din cauza atenţiei excesive pe care Solcanu i-o arăta sirianului. După ce a fost făcută rocada la conducerea PSD Iaşi nu a mai fost însă nici o problemă. Cu toate acestea, cunoscătorii spun că Nichita a păstrat o anumită teamă faţă de Michael din cauza relaţiilor excelente pe care acesta le avea în lumea politică. Poate de aceea Nseir a fost şi unul din extrem de puţinii afacerişti necălcaţi pe bombeuri de către funcţionarii Primăriei şi nestrâns cu arcanul pentru a deveni acţionar la Poli Iaşi. 

S-a asociat cu tot felul de VIP-uri
Asociaţii lui Nseir sunt dintre cei mai diverşi. La Impsan Pro Familia s-a înconjurat de medici care de care mai renumiţi (Dănuţ Costin, Eusebie Zbranca, Mircea Covic). La Eurotex, asociat îi este un britanic, Michael Demosthenous, iar la Juventus a fost alături de Toader Burţilă (milionar păşcănean cu care s-a certat după ce a încercat sa preia hotelul Orizont printr-o manevra spectaculoasa). La Michael.com actionar cu 1% a fost Iustina Benţa (a decedat în 2017 dar în perioada colaborării cu Nseir a fost soţia patronului de la Select - Constantin Bența după ce anterior fusese prima soţie a lui Fenechiu). Nseir este bun prieten cu Benţa, la un moment dat zvonindu-se pe piata ca de fapt sirianul ar fi adevaratul proprietar al complexului Select. Apoi s-a zvonit că el ar fi patron din umbră al hotelului RAMADA, proprietate deţinută oficial de Andrei Panaitescu.
        

Un alt coacţionar surpriză găsim la Romtrack: Dragoş Pavăl, de la Dedeman, un apropiat al senatorului Solcanu, precum şi Emil Pinteală, fost acţionar la Moldrom, şi asociat al ex-deputatului Paul Neamţu.

Omul său de bază este fostul ginere al influentului procuror Badarau
Unul dintre cei mai misterioşi asociaţi ai lui Nseir, dar şi administrator al uneia dintre firmele acestuia, este Andrei Panaitescu, fostul ginere al procurorului Dan Bădărău. Văzut multă vreme drept afacerist de anvergură şi pe propriile picioare, Panaitescu s-a scăpat la un moment dat către un săptămânal local: "Eu sint doar administrator la International (principala firmă a lui Nseir la începutul anilor 2000 - n.n.). Dar am sa ma retrag de aici, pentru ca prea s-a scris ca ar fi firma mea. Mai bine vorbiti cu patronul Michael Nseir".
        

Panaitescu este oficial unicul proprietar al hotelului Ramada din Iaşi, dar când sirianul vine la chefurile organizate acolo şi se comportă de parcă el ar fi şeful fostul ginere al lui Bădărău adoptă atitudini servile. De altfel, pe la mijlocul anilor 2000 Neir declara într-un interviu de imagine că "vom investi acolo în aşa fel încât să obţinem clasificarea de trei stele. Nu are rost să iasă un hotel de cinci stele, pentru că deocamdata nu există cerere pe palierul ăsta". Tot Nseir spunea că "pe Andrei (Panaitescu) îl stiu de cînd era copil, cred ca avea vreo 14-15 ani. Venea des în Tudor Vladimirescu, închiria casete video, se pare ca manifesta de mic înclinatii catre afaceri. A fost plecat o perioada în Statele Unite, apoi l-am reîntâlnit pentru ca avea un bar în Centrul Civic. Trebuie sa subliniez ca Andrei nu e asociatul meu, e numai administrator la una din firme. Cu el am fost asociat numai în tranzactia cu silozul, apoi s-a retras din actionariat si a ramas doar angajatul meu. Practic n-am timp sa ma ocup de unele afaceri si el s-a oferit sa ma ajute".

A apărut în înregistrările unui caz de corupţie dar în rest a fost invizibil penal
Spre deosebire de majoritatea afaceriștilor locali, Michael Nseir a scăpat curat-curățel de campania anticorupție din ultimii ani. Un singur moment a spart globul protector care-l înconjoară: a avut în 2008 o apariţie halucinantă în înregistrările făcute de autorităţi în cazul fostului şef de la Vama Iaşi, Eugen Butur. Acesta din urmă avea o firmă de comisionariat vamal şi, la un moment dat, contabila i se plângea fostului şef al Vamei că Michael Nseir "vrea situaţia plăţilor pe ultimii ani şi a cerut urgent 400 milioane lei, că nu are bani de salarii". Butur i-a comandat atunci contabilei: "Îi dai aşa, pe sărite". Nu se ştie nici până acum în ce calitate cerea Nseir actele acelei firme şi de ce pretindea bani din casierie, atâta timp cât la Registrul Comerţului nu figura ca acţionar. Cert este însă că nu a avut apoi nici o problemă din partea autorităţilor, singurul bumbăcit fiind Butur.

Lovitura anului 2018
Michael Nseir (56 de ani) anunța acum 8 luni că a devenit acţionar majoritar la producătorul de confecţii Iaşi Conf SA, parte a Moldova Tricotaje în trecut. Conform unei situaţii depuse de administratorii fabricii la Registrul Comerţului, Nseir deţine 61,17% din acţiuni, acestea fiind achiziţionate în ultimele luni de la circa 500 de mici acţionari din cei 1.855 cât avea societatea anul trecut. Fabrica are sediul peste drum de Carrefour Felicia şi produce toată gama de confecţii pentru femei şi bărbaţi cu excepţia sacourilor şi costumelor, fiind privatizată în anul 1995. În acel moment, societatea avea circa 200 de angajaţi şi mai multe hale de producţie, nefiind exclusă preluarea acestora în cadrul firmelor de confecţii deţinute de Nseir în apropiere, fie în calitate de asociat majoritar (Michael Com), fie cu 50% (My Plast Investments, alături de Doina Cepalis).  La Iaşi Conf, Nseir a anunțat că va investi 2 milioane de euro în modernizarea unor hale de producţie. 

• < Prev
• Next >