Cel mai lăudat afacerist ieşean de către presa naţională se află într-o situaţie paradoxală. Are active de sute de milioane de euro – celebrele Iulius Mall-uri din Iaşi, Cluj, Timişoara şi Suceava plus megaproiectul PALAS din coasta Palatului Culturii – deci ar putea ocupat detaşat locul 1 în topul celor mai bogaţi ieşeni. Are însă şi un munte de credite, recunoscut chiar de el - "pentru Palas Iaşi avem o finanţare totală de 213,5 milioane de euro de la UniCredit Bank, Italo Romena şi Emporiki Bank, iar pentru celelalte malluri finanţările ajung la 319 milioane de euro", a spus Dascalu imediat după inaugurarea PALAS. Asta inseamna ca datoriile omului de afaceri se ridica la 532,5 milioane de euro, in condiţiile in care veniturile totale bugetate pentru acest an ajung la 51,5 milioane de euro. Dacă ţinem cont că din toate aceste venituri doar maxim 70% sunt profit, deci doar circa 35 milioane euro pentru plata ratelor, iar yield -ul (randamentul anual -n.n.) al pieţei este acum de 12-14% rezultă că Dascălu ar fi serios pe minus.

De asta duşmanii săi nu se sfiesc să spună că averea lui Dascălu „începe de la - 100 milioane şi poate ajunge la – 300 dacă socotiţi şi PALAS-ul”. Drept urmare am trecut la averea lui Dascălu - 40 milioane euro (cu care ocupă locul 9 în topul celor mai bogaţi ieşeni în 2012), adică doar valoarea de piaţă a firmei Build Corp. Oficial Dascălu nu are aici nici o acţiune, părţile sociale ale firmei fiind pe numele unor oameni de încredere de-ai săi, dar în piaţă toată lumea ştie că e totuşi fima lui Dascălu. Amintita societate a atras grosul banilor rulaţi la PALAS şi la construcţia reţelei Iulius Mall (circa 300 milioane euro). Mai mult, aceeaşi societate este pe cale să dea o lovitură uriaşă – semnarea unui contract de minim 200 milioane euro pentru construirea Catedralei Neamului (unele surse din piaţă spun că actul a fost deja semnat).

Prin 2008 era văzut ca şi miliardar în euro

Până în noiembrie 2008 Iulian Dascălu era de departe cel mai lăudat afacerist nu doar din Iaşi ci din toată Moldova. Ziare şi reviste influente de la Bucureşti îl dădeau cu o avere între 800-900 milioane de euro şi-l comparau cu Ţiriac, Becali sau Popoviciu, adevăraţi titani ai imobiliarelor. Ieşeanul construise de la zero o afacere considerată de mare succes - reţeaua Iulius Mall-, obţinuse victorii răsunătoare pe terenul unor tipi extrem de tari (îi bătuse la Cluj pe Arpad Paszkany - sponsor de bază al partidului de guvernământ şi al primarului din oraş - iar la Timişoara pe Ţiriac şi fraţii Cristescu), iar cohorta de generali ori colonei de Securitate din spatele său promitea noi victorii de senzaţie.

Preţurile mari de pe piaţa imobiliară făceau ca datoriile imense acumulate încă de atunci de Dascălu - 324 milioane euro numai în contul celor 4 Iulius-uri din Iaşi, Suceava, Cluj şi Timişoara plus alte câteva zeci de milioane de euro (70 după estimările pieţei plus dobânzile aferente) trase de la Unicredit în contul PALAS - să pară uşor de acoperit. Dascălu avea "42 hectare de mall", după cum singur se lăuda, dar de fapt e vorba de "doar" 178.000 mp de mall închiriabil
Oricum, la un preţ de minim 3000 euro pe metru pătrat de mall, tot ieşea o valoare ce acoperea toate datoriile.

A avut oferte de cumpărare dar...

Creşterea fulminantă a lui Iulian Dascălu nu a rămas neobservată. Presa centrală, generos stimulată de contracte de publicitate, l-a gratulat imediat cu titlul de "regele mall-urilor" şi i-a oferit numeroase articole de imagine, fapt ce l-a făcut şi mai apetisant în ochii marilor investitori. Numeroase fonduri de investiţii au încercat să preia reţeaua Iulius Mall, dar când s-a ajuns la discuţii concrete totul s-a împotmolit.

Oficial Iulian Dascălu se laudă că el a refuzat să vândă deoarece "vreau să stau mulţi ani în această afacere". Neoficial se ştie însă deja că investitori grei, gen Immoeast, au făcut propuneri extrem de tentante dar s-au retras imediat ce au aflat că terenul de sub Iulius Mall Iaşi nu e al lui Dascălu, că acelaşi lucru e şi la Cluj, iar la Suceava se vorbeşte deja de "muzeul pătrunjelului" din cauza traficului redus de clienţi.

Criza a spulberat totul

A venit apoi criza economică şi totul s-a dus în cap. Chiriile din mall-uri au scăzut cu până la 50%, dar chiar şi aşa au apărut tot mai des chiriaşi care plecau din Iulius-uri. Dascălu a încercat la început să pozeze în proprietar sigur de business-ul lui - "da, oamenii nu mai au bani de case dar tot vin să bea o cafea la mall" şi "noi am mers de la început pe chirii mici aşa că nu e cazul să le scădem" - dar încet-încet a recunoscut că dracul e negru de tot. Totul a culminat în 2009 când şantierul PALAS a înţepenit, iar Dascălu a admis oficial că cel puţin un mall din reţeaua sa - cel din Suceava - merge prost, fapt cunoscut însă de multă vreme în mediul de afaceri.

De parcă nu ajungea scăderea încasărilor, băncile au ridicat brusc dobânzile iar în unele cazuri au cerut rambursarea anticipată a unor sume importante.

În consecinţă s-a intrat rapid în criză de lichidităţi, ajungându-se la situaţii penibile în care o firmă de talia Iulius-ului era dată în judecată pentru restanţe de 15.000 de euro. Până în 2011 au tot curs cererile de chemare în judecată pentru sume ridicole faţă de statutul oficial al lui Iulian Dascălu. Bonus, afacerea PALAS a fost declarată ilegală în noiembrie 2010 de către Curtea de Apel Oradea. Ulterior, încă două instanţe - Curţile de Apel Iaşi şi Bucureşti - au confirmat ilegalitatea afacerii.

Premierul şi patriarhul îl relansează pe Dascălu

Când totul părea mort şi îngropat, Dascălu a strălucit iarăşi. Pe 31 mai 2012 primul-ministru Victor Ponta şi patriarhul Daniel lăudau în gura mare business-ul ieşeanului şi proiectul PALAS, inaugurându-l pe acesta din urmă în ciuda sentinţelor judecătoreşti. A fost, poate, cea mai bună dovadă că succesul lui Iulian Dascălu are o explicaţie ascunsă vederii celor mulţi, dar extrem de clară pentru cine ştie cum se mişcă lucrurile în business: regele mall-urilor e doar interfaţa "sistemului" securisto-politc.

Ca la ruşi

Evoluţia personală a lui Iulian Dascălu este cât se poate de elocventă: în 15 ani a făcut un salt aproape imposibil de la stadiul de ”expert bucătar” mic afacerist la cel de ”rege al mall-urilor” fără a avea o cultură care să-i permită o astfel de evoluţie - are doar o facultate făcută târziu şi la hei-rup, iar deseori vorbeşte cu greşeli gramaticale (de asta şi evită ieşirile în public). În spatele său stă însă o cohortă de generali şi colonei de Securitate, dar mai ales un Patriarh extrem de influent, gestionar peste o avere uriaşă (unii susţin că pădurile Bisericii au fost garanţia pentru creditele contractate de Dascălu).

Istoria romanţată

Presa plătită din greu de firmele grupului Iulius a povestit de multe ori cu duioşie că Iulian Dascălu a plecat de jos tare, provenind dintr-o familie de muncitori necăjiţi ce au primit de la statul comunist un apartament în cartierul ghetou Bularga. A absolvit liceul la Economic nr. 2 cu specialitatea cofetar, lucru recunoscut public: "Pana in '90 am lucrat la Unirea. Am fost cofetar. Eram expert in prajituri", a declarat Dascălu. De armată s-a "fofilat" - "probleme cu coloana şi stomacul", asta deşi făcea karate şi încă la un nivel înalt. ”Am centura neagra, dar numai un un dan", s-a lăudat el.

Prima afacere: croitorie

Prima sa intrare în afaceri a fost croitoria. "Coseam kimono-uri, embleme, rucsaci speciali, orice. Ce sa fac, castigam un ban!", a povestit în trecut Dascălu unei publicaţii ce a acceptat să-i facă imagine. Potrivit propriilor mărturisiri, Revoluţia l-a prins cu 2.000 de dolari în buzunar. Avea 21 de ani şi nici un fel de relaţii politice sau de afaceri. Nu avea studii superioare şi habar n-avea de bănci, shopping, mall sau cash flow. Dar avea spirit de afacerist aşa că a început, ca mulţi alţi români, să comercializeze produse aduse din Turcia. A simţit însă rapid că piaţa imobiliară era un rai nedescoperit aşa că s-a apropiat de şefele cooperativelor, proprietarii din acea vreme a spaţiilor comerciale.

Prima lovitură - Munca Invalizilor

”Cooperativele dădeau atunci spaţii la preţuri de nimic, nu ştiau deloc să aprecieze valoarea unui spaţiu comercial şi mulţi intreprinzători au făcut avere în primii ani după Revoluţie în magazine luate la 1 leu metrul pătrat de la nu ştiu ce cooperaţie", a explicat Dascălu. Prima sa lovitură a fost spaţiul unde este acum Casa Pensiilor.

A luat spaţii şi de la Primărie, tot cam pe doi lei, atunci apărând lanţul de magazine de încălţăminte Iulius. Afacerea era simplă – lua piele de la COMTOM TOMEŞTI, o dădea fabricilor de încălţăminte, primea la schimb pantofi şi-i vindea prin propria reţea. Businessul era profitabil, dar nu spectaculos, Iulian Dascălu ieşind doar puţin în faţă. Maricel Popa zice însă că l-a remacat încă de atunci: „a revoluţionat comerţul ieşean. Închipuiţi-vă că în 1992 trimitea pe banii săi la mare vânzătorii cei mai buni”. De succes sau nu, cert e că vânzarea de încălţăminte a murit brusc în 1997, Dascălu nedorind niciodată să spună de ce. Sigur este că banii rămaşi i-a investit în spaţiul luat de la Munca Invalizilor şi aşa a apărut acolo primul centrul comercial Iulius.

A doua lovitură a dat-o la Timişoara

După ce a deschis acest mini mall Dascălu s-a mutat brusc la Timişoara şi a deschis un en-gros. "Abia începeau să apară prin ţară. Am ochit niste hale la marginea Timişoarei şi aşa a apărut Complexul Terra. Am luat 5.000 de mp şi apoi încă 3.000. Era o mahala nenorocită, dar Terra a ridicat mult cota de interes a zonei, acum e populată cu sute de comercianţi. Complexul e un fel de Siraj dar cu o treaptă mai sus", declara în 2005 Dascălu.

De ce a făcut afacerea în Timişoara şi nu în Iaşi? de ce un en-gros şi nu un alt mini mall? nu a explicat niciodată. Cert este însă că la scurt timp patronul Iulius l-a racolat pe generalul de Securitate Atudoroaie, cel condamnat pentru omorârea şi incinerarea a peste 40 de timişoreni la Revoluţie. Fix după această achiziţie, afacerile lui Iulius au început să galopeze în Banat. Tot din acea vreme Dascălu a pus ochii pe un teren semicentral din Timişoara, pe care Societate de Radiocomunicaţii avea instalate mai multe antene.

Explodează brusc în 1998

Chiar şi cu acest centru en-gros Dascălu rămăsese încă un om de afaceri mic şi necunoscut. A erupt însă brusc în 1998 când a apărut ca potenţial cumpărător al acţiunilor de la SC Alimentara SA, firmă cu o puzderie de spaţii comerciale amplasate în zone centrale ale oraşului. SC Alimentara SA a fost preluată însă destul de dubios de Dănuţ Prisecariu, şi el un necunoscut la acea vreme.

Dupa aceea a început să se audă din ce în ce mai mult de Iulian Dascălu. Primul semnal că eroul nostru începe să conteze apare atunci când este înfiinţată firma Linia Verde, în care acţionar erau un grec destul de înfipt în afacerile locale ale acelor vremuri dar fugit ulterior din România pentru diverse infracţiuni economice. Coacţionari erau Iulian Dascălu, Alexandru Gagea (şef al Romtelecom) şi, atenţie, un alt grec, Dimitrios Fourlemadis, presedintele Centrului Cultural Elen. Cum a ajuns acesta din urmă în jurul lui Dascălu nu am reuşit să aflăm dar cert este că Iulian a simţit imediat că asta e şansa sa: Fourlemadis era un apropiat al Mitropolitului Daniel.

Simirad a chemat consilierii pe 3 ianuarie ca să aprobe un mall lângă WTC

Revoluţionar, Dascălu a venit în 1998 cu ideea construirii unui mall în plin centrul Iaşului, vis-a-vis de World Trade Center. Primarul de atunci, ultraconservatorul Simirad, l-a susţinut entuziast, mergând până la a chema consilierii locali pe 3 ianurie 1999 să voteze acest proiect. Investiţia a picat însă din cauza opoziţiei prefectului Florin Vitan, care nu a dorit distrugerea parcului din zonă.

Ca să se revanşeze Simirad a încercat să-l ajute cu o intrare de anvergură pe lângă un israelian extrem de bogat – Fredi Robinson, producător de materiale de construcţii, însă acesta a refuzat să-i acorde lui Dascălu dreptul a fi unic importator. Deloc descurajat, Dascălu s-a reorientat spre cantina din campusul Tudor Vladimirescu. Imediat Universitate Tehnică a simţit nevoia să organizeze o licitaţie, iar Iulius Group a câştigat. Singurul său concurent a contestat licitaţia şi brusc a dat de belele, ajungând rapid la puşcărie. A acuzat manevre
ale lui Dascălu, dar nimeni nu a ţinut cont de protestele sale, aşa că Iulius Group a deschis şantierul. Cum nu erau bani a intervenit Dimitrios Fourlemadis. ”El s-a oferit pur şi simplu să mă susţină în obţinerea unui credit de la Banca Naţională a Greciei, fără de care nu s-ar fi construit Mall la Iaşi", a povestit ulterior Dascălu.

Ce nu se ştie este că în momentul negocierii creditului Banca Naţională a Greciei nu avea nici măcar o reprezentanţă în România, deschizând abia la data semnării contractului o sucursală, fapt care spune multe.

Primul mall, la Iasi

Cu actualul şef al Consiliului Judeţean, Cristian Adomniţei, diriginte de şantier lurările merg repede iar în 2000 Dascălu a inaugurat primul Mall. Succesul a fost imediat, proprietatea sa fiind prezentată de mai toate autorităţile locale drept un simbol al Iaşului, alături de Palatul Culturii şi biserica Trei Ierarhi.

La sfârşitul anului 2000 Iulian Dascălu face al doilea pas mare: închiriază (concesionează) de la guvernul Isărescu terenul semicentral din Timişoara pe care societatea de Radiocomunicaţii avea nişte antene. Modalitatea de preluare a terenului a fost intens acuzată de PSD Timişoara în campania electorală şi prezentată ca fiind caz flagrant de corupţie marca CDR. Numai că la scurt timp de la instalarea guvernului său, PSD uită acuzaţiile iar Dascălu cumpără terenul respectiv la un preţ sub cel al pieţei. Imediat vinde Primăriei Timişoara o bucată din teren la un preţ de 3 ori mai mari plus obligativitatea de a se muta antenele, pe cheltuiala bugetului local.

Scamatorii cu spaţii şi datorii şterse de PSD

Acelaşi guvern PSD a fost extrem de generos cu Dascălu şi la Iaşi. În 2002 şi 2003 patronul frumuşel convinge administratoarele a două cooperative să îi vândă la preţuri foarte mici spaţiile în care acum stau Casa de Pensii şi Direcţia Locală de Finanţe.  Cu complicitatea şefilor celor două direcţii menţionate, dar şi a şefului Direcţiei Generale de Finanţe, Dascălu scapă de datorii de 1,5 milioane dolari către stat, datorii compensate prin acordarea acestor spaţii.

Mall-ul din Timişoara a mers mai greu

Dacă la Iaşi lucrurile au mers brici, PSD-ul fiind de mare ajutor, la Timişoara a fost mai greu. Mall-ul de aici s-a deschis abia în septembrie 2005, BCR acceptând destul de greu să finanţeze investiţia. La nivel de zvon se spune că Ristea Priboi, consilierul premierului Adrian Năstase, este cel care a convins banca de stat să acorde creditul atât de necesar. "Mall-ul de aici a fost de patru ori mai scump decat mall-ul din Iasi. La Iaşi am construit cu 200 de euro/mp, la Timişoara cu 600/mp", a povestit ulterior patronul Iulius Group.

Ulterior Dascălu a contractat încă două credite pentru extinderi ale mall-ului de acolo ajungând, potrivit propriilor declaraţii, la o investiţie de 105 milioane euro la Timişoara. Iulius-ul de acolo este însă cel mai performant din reţea generând încasări de 16 milioane euro în 2011. În 2008 Dascălu promitea şi construirea a 270 de apartamente în Timişoara, dar venirea crizei a îngropat acest proiect.

Scandal cât casa la Cluj

A urmat extinderea de la Cluj. Aici CJ scosese la licitaţie concesionarea unui teren relativ central special pentru construirea unui mall. Bătălia s-a dat între Dascălu şi afaceristul local Arpad Paszkany. Clujeanul este un afacerist foarte tare, cu legături foarte bune în lumea serviciilor secrete. Totuşi Dascălu a reuşit să-l bată în deplasare şi să obţină terenul râvnit. Paszkany a acuzat imediat trucarea licitaţiei de către PNL (partid ce-l sprijinea pe Dascălu), a depus memorii peste tot iar un astfel de document i l-a trimis şi lui Traian Băsescu.

Preşedintele s-a folosit apoi de reclamaţiile la adresa lui Dascălu pentru a denunţa corupţia din justiţie şi administraţie, dar terenul pentru mall a rămas la Iulius Group. Reacţia celor mai mulţi oameni de afaceri locali a fost unanimă: „e clar, e omul sistemului, altfel nu putea să-l bată pe Paskany”. Dascălu a evitat însă de fiecare dată să comenteze minunile care se ţineau scai de ele şi-l purtau din succes în succes. Mall-ul din Cluj a fost inaugurat în 2007 iar acum e printre cele mai performante din provincie.

Singurul mall fără scandal, dar poate şi mai dubios, e cel de la Suceava

Sătul poate de scandalurile pe care le-a avut la Iaşi, Timişoara şi Suceava, Iulian Dascălu a cumpărat "pe şestache" 13 ha la marginea Sucevei după o licitaţie de care n-a ştiut nimeni (statul să trăiască). Aici a inaugurat în 2008 un mall de două ori mai mare decât cel de la Iaşi dar de două ori mai gol.

Bizareria de aici este că Dascălu cel atât de puternic încât să-i bată la ei acasă pe Paszkany sau fraţii Cristescu a simţit brusc nevoia să se asocieze cu cineva la Suceava, oraş unde nu avea concurenţă de temut. Aşa că a cedat 35% din acţiunile Iulius Mall Suceava unui fost prezentator de emisiuni la PRO TV, un afacerist fără istoric dar indicat de surse din piaţă ca fiind "omul ruşilor". Deloc întâmplător, anul trecut, când nu mai existau bani pentru PALAS, a apărut zvonul că Dascălu a vândut Iulius-ul din Suceava către ruşi, aceasta fiind originea fondurilor cu care s-a forţat terminarea şantierului de la Palatul Culturii. Vânzarea a fost confirmată de mai multe firme ce operază la Suceava dar în scriptele oficiale, Dascălu este însă în continuare acţionar acolo.

Cel mai mare scandal – PALAS Iaşi

Afacerea care a arătat însă cel mai clar cine este Iulian Dascălu, dar mai ales ce tari sunt cei din spatele lui, este megatunul PALAS. Între Crăciunul şi revelionul 2004 primarul Nichita îi chema pe consilierii locali să voteze un proiect botezat pe atunci Madison. 12 ha teren ultracentrale urmau a fi cedate, fără licitaţie şi după o pseudo evaluare a terenului, către firma Iulius Group. Schema a fost contestată zgomotos de un rival de afaceri al lui Dascălu, Dănuţ Prisecariu. Acesta a invocat lipsa oricăror garanţii bancare, lipsa licitaţiei şi subevaluarea terenului, dar nimeni nu l-a luat în seamă. Primarul PSD Gheorghe Nichita, liderul PNL Iaşi Relu Fenechiu şi şeful PD Iaşi, Dan Cârlan au făcut suspect de prompt zid în jurul lui Dascălu şi au votat la foc automat orice trebuia pentru a impulsiona proiectul. (în ciuda divergenţelor teribile care-i separă, cei 3 politicieni şi credincioşii lor au sprijinit de fiecare dat când a fost nevoie PALAS-ul)

Peste numai 3 luni lui Dănuţ Prisecariu i se deschiderea dosar de către DNA, dosar recunoscut apoi de aproape toţi politicienii şi afaceriştii importanţi ai Iaşului drept comandă şi cusut cu multă aţă albă. Logic, dosarul a şi fost desfiinţat apoi de judecători.
Tocmai când credea că va avea linişte la PALAS după executarea lui Prisecariu, Dascălu s-a trezit cu un adversar şi mai şi: Zaharia Schrotter. Acesta s-a ţinut scai de Dascălu şi a reclamat PALAS-ul peste tot, iar repede s-a deschis şi un dosar la DNA.

La piovra vs UE

Deşi se simţea de pe Lună că afacerea pute, procurorii DNA s-au scărpinat după urechi, au cerut expertize peste expertize, iar după cinci ani au dat verdictul: primarul Gheorghe Nichita a comis infracţiuni dar faptele s-au prescris.  Între timp Dănuţ Prisecariu a reclamat şi el în instanţă afacerea iar bomba a explodat pe 18 noiembrie 2010: Curtea de Apel Oradea a decis, definitiv şi irevocabil, că afacerea PALAS e ilegală deoarece "nu s-a urmărit interesul public" ci doar pe cel al sponsorilor primarului.

În orice ţară din UE o astfel de sentinţă ar fi îngropat totul, dar Iaşul pare să nu fie din UE. Lucrările au continuat pe şantier fără ca vreo autoritate locală sau centrală să se scandalizeze. A mai venit o sentinţă definitivă şi irevocabilă, cea a Curţii de Apel Iaşi, care consfinţea ilegalitatea construirii a cinci clădiri din perimetrul PALAS. Dar şi această sentinţă a fost ignorată de autorităţi. Motiv pentru unii ziarişti din Bucureşti să concluzioneze că la Iaşi "se joacă Hora Unirii cu iz mafiot". A venit apoi o a treia sentinţă definitivă şi revocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, care consfinţea ilegalitatea PALAS-ului, dar iarăşi Prefectura, Inspectoratul în Construcţii şi alte autorităţi s-au făcut că plouă.

Listă impresionantă de securişti

Una din explicaţiile sigure ale minunilor necontenite ce-l însoţesc pe Iulian Dascălu este prezenţa masivă în staff-ul său a unor foşti angajaţi importanţi ai Securităţii sau ai SRI: generalii Alexoaie, Atudoroaie (ultimul a fost condamnat în lotul Timişoara pentru evenimenele din decembrie 1989) şi Tiberiu Simion (penultimul şef al SRI Iaşi), colonelul Huţanu, colonelul Dogaru, fostul miliţian Feraru. Alături de aceştia îl putem pune şi pe fostul şef al Securităţii dar şi primul şef al SRI Iaşi, Florin Vezeteu, plecat apoi din Iulius Group.

Un alt fost ofiţer SRI care l-a servit prompt pe Iulian Dascălu este Dorin Mocanu, cel care a făcut pentru Primărie evaluarea terenului din proiectul PALAS. În lumea oamenilor de afaceri se ştie că racolarea unui singur astfel de om este extrem de anevoiasă şi costisitoare. Iar faptul că Iulian Dascălu lucrează constant cu mai mulţi foşti înalţi ofiţeri spune multe despre anvergura sa. Cea mai puternică legătură este însă cu Patriarhul Daniel, personaj acuzat şi el pe la colţuri că ar fi securist. PF Daniel a intervenit în favoarea lui Dascălu în momente cheie şi a mers în Italia special pentru a-l cununa acolo pe "regele mall-urilor"

Cadou de nuntă: dosar delicat închis parcă la comandă

Reclamat de zor la Iaşi, Cluj şi Timişoara, Dascălu a fost luat formal la întrebări de procurori. De fiecare dată însă a scăpat curat-curăţel, dosarele închizându-se fără nici un fel de vâlvă. Poate cel mai evident caz în care "sistemul" l-a servit pe Dascălu s-a consumat în 2006 când s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva afaceristului ieşean. În 2007, cu fix o lună înaintea nunţii magnatului ieşean, şeful de atunci al DNA Iaşi, Liviu Ionaşcu a dispus scoaterea de sub urmărire penală a bossului de la Iulius.

A revoluţionat shop-ingul dar Iaşul n-a câştigat mare lucru

Dincolo de toate rămâne faptul că Iulian Dascălu a schimbat profund conceptul de shoping. Peste tot pe unde a trecut a lăsat în urmă o adevărată "occidentalizare", centrele sale comerciale fiind un adevărat reper în comunitate, fie că e vorba de Iaşi, Cluj sau Timişoara. Foarte important e şi că Dascălu nu a preluat active de la stat pe care să le fi coafat şi scos iar pe piaţă ci a construit totul de la zero.

Poate mai important este însă faptul că în ciuda reclamei şi campaniilor masive de imagine, comunitatea nu a câştigat prea mult d.p.d.v. financiar de pe urma lui Dascălu. Spre exemplu, la Iulius Mall Iaşi i s-a pus pe tavă terenul fostei cantine studenţeşti, studenţii fiind apoi obligaţi să mănânc ewmai scump în mall. în schimbul terenului care înainte avea un clar şi uriaş scop social Universitatea Tehnică s-a ales cu mărunţiş care nu a servit cu nimic intereselor studenţilor.

La fel s-a întâmplat şi la PALAS. Un teren de 120.000.000 euro a fost cedat gratis de Primărie, pentru ca trei ani mai târziu aceeaşi municipalitate ce nu văzuse nici un ban de la Iulius să facă împrumuturi de aproape 80.000.000 euro. Nici după inaugurarea PALAS Primăria nu a văzut sume considerabile, acum fiind pe rol un proces în care municipalitatea cere 1,3 milioane euro, redevenţă nici acum plătită de firmele lui Dascălu.

Citește și Cel mai bogat ieşean care nu a făcut afaceri cu statul

Al şaptelea milionar al Iaşului e "cel mai mai bogat arab din Moldova"

Cel mai tare constructor al Iaşului

Cel mai bogat ieşean care locuieşte la bloc

El aduce la Iaşi mai mulţi bani decât partidele

Miracolul Pârău

Locul 2 în topul celor mai bogaţi ieşeni - familia Apostol - 95 milioane euro

"Mr. Cash" - cel mai bogat ieşean

• < Prev
• Next >