Legenda spune că ascensiunea fulminantă a lui Emil Bobu a început cu prilejul unei vizite oficiale de lucru a “tovarăşului” în judeţul Iaşi, la jumătatea anilor ’60. Pe atunci, Bobu era cadru înalt în organizaţia locală de partid şi s-a ocupat de primirea oaspeţilor de la Bucureşti. Noaptea, după ce Ceauşescu a fost cazat într-o reşedinţă de protocol, gărzile l-au găsit pe Bobu dormind chiar pe preşul din faţa uşii camerei lui nea Nicu. Chestionat în legătură cu prezenţa lui acolo, Bobu a susţinut, pe nerăsuflate, că a ales să stea el personal de pază, pentru a fi sigur că nimeni şi nimic nu-i tulbură somnul lui Ceauşescu. Impresionat de ataşamentul lui Bobu, dictatorul l-a făcut pe acesta aghiotantul său.

Acuzat de genocid, în 1990

Alături de Tudor Postelnicu, Ion Dincă şi Manea Mănescu, Emil Bobu a fost condamnat, pe 2 februarie 1990, la închisoare pe viaţă şi confiscarea averii, fiind cu toţii găsiţi vinovaţi pentru infracţiunea de genocid. Rechizitoriul menţiona că inculpaţii au participat la comiterea genocidului din decembrie 1989, prin aprobarea măsurilor luate de Ceauşescu, deşi i se puteau opune acestuia, prin funcţiile deţinute. Ulterior, după ce a efectuat câţiva ani de puşcărie, Emil Bobu a fost eliberat, invocând o stare precară de sănătate.

Vezi detalii AICI

• < Prev
• Next >