Miercuri, 07 Februarie 2024 21:04
Mulţi dintre milionarii Iaşului au palate, superlimuzine, chiar avioane şi yachturi personale, dar foarte puţini pun preţ pe cărţi. În consecinţă, puţini investesc în biblioteci dar şi mai puţini le citesc. Excepţia care confirmă regula este Adrian Christescu, probabil cel mai mare colecţionar şi cititor de cărţi dintre toţi milionarii Iaşului. Christescu are acasă circa 5000 de cărţi, unele fiind exemplare rare, editate în urmă cu zeci sau chiar peste 100 de ani. Dragostea pentru cărţi l-a făcut să investească şi câteva sute de mii de euro într-o editură dar şi să sccrie cărţi pe bandă rulantă în ultimii ani.
"Cărţile m-au scos din depresie"
"Eu am început să scriu ca să mă doftoricesc şi am început să citesc ca să ies din depresie. Tatăl meu a murit când aveam 7 ani, mama trebuia să muncească de dimineaţa până seara iar eu stăteam enorm de mult timp singur. Scăparea a fost sportul (handbalul - n.n.) şi cititul. În biblioteca tatălui meu nu erau cărţi de nasul meu - Jules Verne sau Mark Twain - ci Sven Hassel şi alte de astea. Dar am citit pe apucate până am terminat biblioteca şi de acolo a venit pasiunea astea. Mi-aduc aminte că în studenţie râdeau colegii că în camera mea din T7- T8 era singura bibliotecă din tot căminul.
(...) Nu sunt un om de litere şi nici un scriitor profesionist, de fapt nu sunt un scriitor, dar m-am vindecat prin scris. Am început să scriu după 40 de ani, atunci eram în faliment total, pierdusem inclusiv casa, şi aveam nişte poliţe de plătit. Am zis că nu mă duc peste anumiţi oameni pe stradă să le dau în cap cu parul dar pot să-i pedepsesc scriind despre ei şi ucigându-i caraghios", a povestit Adrian Christescu într-un interviu pentru TVR Iaşi.
Milionarul şi scrisul nu e chiar ca baba şi mitraliera
În ultimul an cele 14 firme la care apare acţionar Christescu au generat un profit de 4.000.000 lei. Principala afacere este o rețea de distribuție în toată Moldova care a ajuns la circa 2800 de clienți şi încasări de 13-15 milioane euro anual cu un randament de măcar 5%. Mai deține o fabrică de muștar în Tecuci, o editură (Lebăda Neagră) și câteva plasamente imobiliare. Per total dă salarii către 200 de oameni, ceea ce nu e deloc puțin.
Înainte de a se apuca de literatură, Christescu a fost "altfel" asumându-şi rolul de consul al Ungariei la Iaşi iar la un moment dat pe cel de număr 2 în PNL-ul local.
"Când au auzit clienţii mei ce fac m-au întrebat «dar la ce-ţi foloseşte?» şi «când ai timp de scris?». De cealaltă parte, a scriitorilor, am simţit multă circuspecţia, chiar se simţeau agresaţi. Iar întrebările lor veneau altfel: «cine dracu mai e şi ăsta?» şi «ce să-ţi povestesc, s-au apucat negustorii să scrie câte-o carte». Zona asta era mai agresivă pentru că deşi oficial toată lumea dispreţuieşte realizările materiale şi se discută de realizările metafizice, bunăstarea materială a vecinului este un subiect de ranchiună extrem de des întâlnit", a spus Christescu la TVR.
"Am fost norocos că am făcut bani să pot să-mi plătesc damblalele".
"Eram student şi primul meu job a fost agent de vânzări şi se pare că eram destul de talentat. Am câştigat în prima lună 250 de dolari, când maică-mea, avocat, câştiga 70 sau 80 de dolari. Am aruncat banii pe patul din cămin şi aveam impresia că descoperisem o mină de aur. Asta nu o opreşte nici acum pe maică-mea să-mi spună «ai făcut 2 facultăţi, când vrei să te apuci şi tu de o meserie serioasă?»
Pe fecioru-miu când l-au întrebat în clasa a 2-a «ce-i taică-tu», el a zis «tata a făcut Hidrotehnică şi Dreptul, acum e negustor şi cârciumar şi de la o vreme cică scrie cărţi»"
Spune că nu e milionar de top dar admite că dă saci de bani statului
Când am făcut evaluările pentru topul celor mai bogaţi ieşeni, Adrian Christescu a negat mai tot timpul prezenţa în acest clasament. Asta deşi cifrele arată, fără dubii, că trebuie trecut în top pentru că business-ul său e semnificativ (repetăm, are peste 200 de angajaţi). În opinia sa, "dimensiunea afacerilor este dată de impozitele pe care le plăteşti", apoi admite că dă bani mulţi statului: "eu plătesc peste 1,5 milioane de euro anual sub formă de taxe şi impozite. Asta nu împiedică statul român să mă scruteze pieziş gândindu-se că există sigur un imbold de infracţionalitate în tot ceea ce fac. E adevărat, în ultimii ani, ţinând cont şi de impozitele plătite, au lăsat-o mai uşor cu controalele, nu mai vin toată ziua, de Crăciun şi de Paşti, ca altădată".
Istorie cumplită de familie
"Sunt pe jumătate ungur, un sfert român şi un sfert sas. Familiile alor mei erau din universuri total opuse, mama nu vorbea româneşte iar tata nu vorbea ungureşte şi au vorbit în franceză o perioadă până a învăţat mama româna. Familia tatălui era una de intelectuali scăpătaţi, foşti ofiţeri, preoţi, avocaţi, jurişti, aveau şi un ministru al Poştelor, era o atmosferă de-a lui Mateiu Cragiale, cu argintărie pe masă deşi era vai de capul lor. Asta era zona în care mă duceam şi învăţam româneşte. După care, în vacanţă, mă duceam la bunici la Târgu Mureş, într-o familie de mici antreprenori - tâmplari, dulgheri, proprietari de fabrică de mobilă şi de pompe funebre. Oameni extrem de muncitori care s-au trezit într-o noapte fără nimic, li s-a naţionalizat absolut tot şi au fost obligaţi să se mute în mijlocul câmpului, într-un grajd fără acoperiş. Bunicul meu avusese în anii 30 un grăjdar care fura fân şi l-a concediat, iar peste 10 ani omul ăsta s-a întors ca şef al Partidului Muncitoresc Român. El s-a mutat în vila noastră şi, la plecarea alor mei, soţia lui a aruncat după ei cu sifonul zicând că e unealta diavolului. Sunt pasaje pe care cei mai tineri nu cred că pot să-şi imagine că au fost reale.
În această familie dublu frustrată când ajungeam la Bucureşti nu mai ştiam româneşte, râdeau toţi de mine, iar când reuşeam să mă pun la punct cu româna mă întorceam în Târgu Mureş şi o luam de la capăt cu maghiara"
Descriere foarte tare a Iaşului
"Oraşul Iaşi este splendid, e o minune organizaţională. Să fii condus atât de prost şi în dispreţul locuitorilor, de 30 de ani să nu fii capabil să faci ceva, absolut nimic, nici măcar o centură, nimic, infrastructura să fie la pământ, bătaia de joc, şperţul şi dispreţul faţă de locuitori să fie la cele mai mari cote din România şi totuşi să crească sub tine un oraş atât de frumos. Evident, frumuseţea asta nu i se datorează administraţiei ci exclusiv oamenilor din Iaşi, oamenilor care au investit, care au schimbat Iaşul. E un oraş pe care-l admir, îl iubesc, mi-e drag, mă enervează cumplit dar e oraşul meu", a încheiat Adrian Christescu.
Nu mai aveti dreptul de a comenta pe aceast site.
Citeste mai multe articole din:
TOPIASI