Primul "business angel" oficial din Iaşi, omul de afaceri Gabriel Mardarasevici, dă noi sfaturi tinerilor care vor să se apuce de business. "Când plecaţi pe drumul antreprenoriatului trebuie să plecaţi cu foarte multă energie, pasiune, dăruire şi atenţie. Este nevoie de aceste calităţi pentru că numai astfel de oameni pot trece peste greutăţile inerente intrării în business", e primul sfat pe care Mardarasevici l-a oferit tinerilor prezenţi la Conferinţa de management ConfEd.  
Ieşeanul care a făcut milioane din IT a explicat apoi metaforic care e cheia succesului: "la lună se ajunge cu racheta, nu cu 1.000.000 de biciclete. De asta în afaceri să lucraţi cu oamenii cei mai buni, care pot să fie scumpi, să fie dificili, dar vă ajută să ajungeţi acolo unde vreţi". Întrebat cum face pentru a nu pierde oameni buni pe care eventual îi mai şi şcoleşte suplimentar pe cheltuiala sa, Mardarasevici a răspuns: "eu angajez un om căruia ştiu sigur că am să-i dau de lucru măcar un an. Apoi e treaba mea să-l ţin motivându-l să-şi dorească să rămână în companie. Uneori, e mai nevoie să foloseşti freelanceri, câteodată e mai bine pentru companie să procedez aşa. Dar principiul de bază este să cultiv oameni foarte talentaţi şi să-i motivez să rămână în companie".

Sfat pentru tinerii care vor să fie angajaţi dar să câştige bine

Afaceristul care a dezvoltat prima companie serioasă de IT din Moldova s-a adresat apoi tinerilor care nu au impulsuri antreprenoriale dar care vor să câştige bine din postura de angajat: "Ca să vedeţi că se poate câştiga şi în România, am avut de curând un proiect unde îmi trebuia un specialist şi nu-l găseam deşi ofeream 350 de euro pe zi timp de şase luni. Şi n-am găsit în România un om. E adevărat, persoana trebuia să stea două săptămâni la Istanbul şi două acasă. Ceea ce pentru unii este o provocare, pentru alţii unii părea un impediment, când ajungi la un anumit nivel deja vezi un impediment în acea chestiune. Drept pentru care am apelat la un freelancer, un om deja specializat pe ce aveam nevoie. Deci vă recomand, dacă vreţi să câştigaţi foarte bine în anii următori, făceţi-vă timp să învăţaţi. La început e greu de învăţat, în zona aceasta de IT, zona de consultanţă de business IT, în zona de Oracle, SAP, când vă dă cineva ocazia să intraţi într-un grup de genul ăsta consumaţi toată energia şi tot timpul vostru să vă duceţi acolo. Mai devreme sau mai târziu dacă ajungeţi meseriaşi în zonă, şi nu vă trebuie mai mult de cinci ani, dar cinci ani sunt de trudă efectivă, credeţi-mă în Iaşi câştigaţi de la 2500 de euro pe lună bani în mână până la cât de buni sunteţi. De asta sunt înfuriat pe cei care fac outsourcing, adică lohn IT, şi ţin acolo tineri buni pentru IT, dar momiţi acum cu 800-1000 de euro pe lună, cu banii ăştia îi ţin captivi. Pe aceşti proprietari de firme nu-i interesează inteligenţa reală, ei au nevoie de negri acolo".

A recunoscut în premieră suma cu care şi-a vândut firma: 9,7 milioane dolari

Mardarasevici a povestit cu acelaşi prilej cariera sa de om de afaceri. "Când am plecat la drum, în 1992, eram cadru didactic la Politehnica Iaşi. Atunci era un program Tempus, adică un schimb de cadre didactice între Est şi Vest. Eu am plecat în Franţa şi-n locul meu a venit cineva de acolo. Pentru că eu aveam specialitatea Electrotehnică Maşini Electrice am predat acolo asta, la catedra de Automatizări. Atunci am avut primul contact cu ceea ce se cheamă tehnică de calcul. Ce făcusem până atunci în România este astăzi ilar, erau calculatoare mai slabe şi decât un telefon mobil. Acolo, în Franţa, a trebuit să fac oarece programare, oarece modelare. 

Când am revenit în România, pentru că eram prost plătit şi aveam un copil şi stăteam într-o garsonieră am căutat altceva. Fiind prieten cu cel care pornise prima companie IT din Iaşi, Richard Vencu, m-am întâlnit şi m-a rugat să vin alături de el. Era o firmă cu sediul într-un apartament în Copou şi era pentru mine second job. Cea mai savantă treabă din acea vreme era să iau un calculator 286, pentru că 386 era ceva ce doar visam, şi să-l instalăm la clienţi. Era foarte dificil, cu toţii încercam să înţelegem ce înseamnă de fapt economia de piaţă. Ţin minte un episod extraordinar: dusesem la Buhuşi nişte echipamente, le instalasem şi când să plecăm ne dă clientul un cec. Ne uitam la el şi nu ştiam ce să facem pentur că nu mai văzusem un cec în viaţa noastră. AM crezut că vrea să ne păcălească. AM sunat imediat la tatăl lui Dick, el fusese înainte director la o companie, şi l-am întrebat: «domnule Vencu, ne-a dat cineva o hârtie, scrie pe ea cec şi e trecută suma pe care trebuia să o încasăm, şi cică să nbe ducem la bancă. E posibil aşa ceva?». V-am spus această istorioară ca să vă arăt cât de important este să fiţi implicat total în companie. 
În 1996 am renunţat la universitate şi m-am dedicat 100% companiei. Atenţie, nu eram încă acţionar al companiei. Apoi am cumpărat 13% din acţiunile RADIX şi am început să fiu mult mai atent la ce se întâmplă în jur. Am urmat o şcoală de business şi apoi am căutat noi oportunităţi. În 2000 Radix începuse să aibă o cifră de afaceri destul de bună iar companie să fie printre cele mai importante din zona Moldovei. Abia apăruse telefonia mobilă, ţin minte că am reuşit să ajungem la fosta firmă preluată acum de Vodafone şi 6 luni a fost foarte bine. Atunci am ajuns la 50% din acţiunile firmei, iar după doi ani am preluat încă 25%.

În 2004-2005 începuse maturizarea business-ului în România, apăruseră companii specializate, apăruse conceptul de servicii, de management adevărat. Atunci companiile mari din Europa sau SUA începuseră să se intereseze de România. Şi pentru că era greu să construiască de la zero, mulţi au preferat varianta achiziţiei. Atunci am avut 2-3 companii care mi-au făcut oferte de preluare. M-am fixat pe Ness, pentru că veniseră pe filieră Microsoft. A fost un an de negocieri iar în 2005 am vândut compania. Mi s-a părut atunci că am făcut un deal foarte bun, cam 9,7 milioane dolari. Pentru o companie plecată de la zero cu aproape zece ani înainte a fost destul de bine. După doi ani am început să mă gândesc că dacă o mai păstram puteam să o vând măcar de două ori mai scump, cifra de afaceri crescuse puternic, numărul de angajaţi se dublase, erau deci alte premise".

A făcut afaceri noi care în trei ani au ajuns mai mari decât firma pe care a vândut-o pe bani grei

"În 2009 am pornit două noi companii, una de IT şi alta de tehnologii inginereşti - automatizări industriale şi automatizări ale clădirilor. O a treia firmă se ocupă de programare. Acum, după trei ani, am o cifră de afaceri mai mare decât avea RADIX când am vândut-o şi un număr mai mare de angajaţi decât atunci. Cred că de fapt cea mai mare satisfacţie a fost că am putut să construiesc o echipă foarte valoroasă pentru că eu cred că într-un business cel mai important e omul. Eu nu am angajaţi ci colegi, la mine în companie toţi ne spunem pe numele mic", a povestit Mardarasevici. 

El a dezvăluit apoi "secretul" carea stat la baza creşterilor mari din ultima vreme: "trebuie să avem curajul să ieşim în afara ţării. Eu nu m-am dus în Germania, Franţa unde erau clienţi care aşteptau să cumpere ieftin, ci m-am dus în Albania, Bulgaria şi Turcia, unde puteam să fructificăm mult mai bine oportunităţile. Deschiderea spre exterior trebuie să fie o ţintă pentru tot mai mulţi afacerişti. Doar aşa pot creşte cu adevărat afacerile, iar România trebuie să ştie să-şi vândă inteligenţa."

Business angel eşuat

Mardarasevici a admis apoi că "nimeni nu e Mafalda. Nici eu". El a povestit cum a ratat în tentativa de a fi business angel: "În 2008, împreună cu Bogdan Piţigoi, am pus câte 100.000 de euro într-un cont pentru a finanţa idei de afaceri. Din toate propunerile una singură a fost una cât de cât serioasă. Pe atunci toţi visau să ia un teren din stânga şi să-l vândă dublu în dreapta. Ei, candidatul care ne-a convins ne-a propus să cumpărăm panouri publicitare cu LED-uri, nu exista aşa ceva în Moldova. Nici măcar noi, deşi credeam că avem suficientă experienţă de business, nu am intuit ce se va întâmpla. Am cumpărat acele panouri din Asia şi imediat a venit criza, când toate firmele au tăiat costurile de publicitate şi marketing. Aşa că nici măcar n-am mai instalat acele panouri pe străzi ci le-am vândut la jumătate de preţ".

• < Prev
• Next >