Perioada 2008-2012 a adus mari schimbări în presa locală, de cele mai multe ori negative. Dependente în mare parte de piaţa de publicitate sau de investiţiile patronilor, ei înşişi oameni de afaceri, ziarele, radiourile şi televiziunile locale au fost puternic afectate de criză. O execpţie: studiourile teritoriale ale Radiodifuziunii şi ale Televiziunii Române unde s-a aruncat cu bani publici, în dispreţul bunului simţ.

Prima victimă a crizei la Iaşi a fost, în ianuarie 2009, Jurnalul de Est, publicaţie aparţinând la acea vreme lui Constantin Şorănescu, patronul restaurantului Onyx.

A urmat săptămânalul de mare succes Ieşeanul care a fost închis de patronul MediaPro în iulie 2009. Ediţia online a publicaţiei a mai rezistat o vreme, fiind abandonată în 2011.

Tot închisă a fost şi ediţia print a cotidianului Flacăra Iaşului deţinut de omul de afaceri Viorel Roman. A mai apărut doar în ediţie online până în acest an, când Roman a dat publicaţia, în franciză, unui afacerist obscur, Sergiu Casapu, care a readus-o în ediţie tipărită pe tarabe. Atât la Jurnalul, cât şi la Flacăra angajaţii au rămas cu salarii neplătite după închidere, unii adresându-se instanţei.

Pasager a apărut pe hârtie Monitorul de Iaşi, iar IaşiPlus, cotidian gratuit, a rămas doar o prezenţă simbolică pe site.

Şi Adevărul de Iaşi, la un moment dat vedeta investiţiilor media pe piaţa locală, a dispărut dramatic, iniţial prin închiderea ediţiei gratuite, apoi a celei săptămânale. Printre altele, firma care edita ziarul a fost dată în judecată pentru datorii lăsate la fostul sediu, disponibilizările având loc în valuri.

Ziarul de Iaşi şi Evenimentul, înainte de 2008 cele mai citite ziare din Iaşi au scăzut drastic la tiraje: primul de la 10.000 la 5.000, iar cel de-al doilea de la 7.000-8.000 la 3.000 de exemplare vândute pe ediţie. De la Ziarul de Iaşi au plecat în timp, în principal din motive financiare cei mai buni reporteri – Ciprian Nedelcu, Felix Guzgă, Nicoleta Bunduc, Marius Pârciu.

Firma care edita Bună Ziua Iaşi a ajuns în insolvenţă, una dintre cele care a preluat acestă sarcină find în pericol să intre în aceeaşi procedură. Patronul Ghiocel Asimionesei este executat silit, iar ziarul riscă în fiecare zi să fie scos din sediul din Codrescu, din cauza unor datorii către Consiliul Judeţean.

Săptămânalul 7est şi-a redus în timp numărul de pagini, fiind acum depozitarul a câtorva articole, o parte publicitare mascate şi a unor anunţuri. Şi televiziunea IaşiTVLife, parte a aceluiaşi trust, a renunţat la o grilă de programe clasică, lăsând loc câtorva emisiuni şi unui jurnal de ştiri repetat apoi de 23 de ori, până a doua zi seara.

Şi Tele’M a pierdut mai mulţi oameni buni, cel mai recent în favoarea nou înfiinţatei staţii Digi24 Iaşi, investiţie a cabliştilor de la RCS. Această staţie a „aspirat” mulţi dintre jurnaliştii care stăteau pe tuşă sau angajaţi de la departamentele tehnice ale televiziunilor locale, nemulţumiţi de salariile pe care le aveau.

Tot din cauza crizei, staţia locală a Antenei 1 Iaşi a devenit o televiziune fără însemnătate şi fără identitate pe piaţa locală, în timp ce ProTv Iaşi a disponibilizat angajaţi în 2010 şi 2011, printre ei fiind şi prezentatoarea Raluca Alexandru.

Foarte afectate au fost şi posturile de radio, VoxT, de exemplu, fiind închis, iar licenţa vîndută Mitropoliei Moldovei. O apariţie nouă pe online în această perioadă a fost site-ul oradeiasi.ro, parte a unei reţele cu centrul la Timişoara.

Efectul cel mai pervers al acestei perioade a fost întărirea şantajului economic de către cele câteva firme locale care au avut bani pentru a cumpăra publicitate. Subiectele tabu, gen ilegalitățile de la PALAS, au fost ocolite sistematic de cele mai multe canale media locale. În acest caz, cel mai flagrant exemplu este Ziarul de Iaşi. De asemenea, s-a permanentizat publicitatea mascată, respectiv invitarea în studiourile de televiziune a unor persoane care îşi plătesc apariţiile sau publicarea de materiale de imagine. În prima situaţie a excelat IaşiTvLife, în cea de-a doua 7est şi Ziarul de Iaşi. (I.C.)

Citeste si Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (XIX) Un alt proiect imobiliar pe butuci: Tătăraşi Arena

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (XVIII) Vinia, un simbol al Iaşului ajuns jos din cauza unui combinator

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (XVII) Cum a rămas fără viteză dealerul Skoda

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (XVI) Instalaţii Grup, victimă a circuitelor financiare blocate

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (XV) Bogdan Pavlov, Cătălin Canschi, Ştefan Grigoraş, Ciprian Acatincă - sinucideri din cauza datoriilor

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (XIV) Viorel Roman, cea mai spectaculoasă prăbuşire

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (XII) Alex Alexandrov a ajuns să-şi vândă casa şi sediul firmei

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (XI) Media Zone, insolvenţă şi patroni acuzaţi de evaziune fiscală

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (X) Grup Artera, cădere fulgerătoare după investiţii de milioane de euro

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (IX) Avicenne, cifre de afaceri care au scăzut dramatic

 Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (VIII) EstMedica, un ex-nume în distribuţia de produse farmaceutice

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (VII) Gold&Platin sau una dintre cele mai spectaculoase prăbuşiri din business-ul ieşean

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (VI) Green Park, o investiţie imobiliară cu datorii de 100 de milioane de lei

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (V) Cum s-a stricat afacerea rulmenţilor de la Ghezaco

 Învinșii crizei la Iași 2008-2012 (IV): Căderea Cristinei Nichita

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (III): Holdmann, un brand prăbuşit în domeniul soluţiilor de igienă profesională

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (II): Euroconstruct Group sau ce firmă eram odată 

Învinşii crizei la Iaşi 2008-2012 (I): Şorănescu, aproape de a-şi pierde şi casa

Serial exclusiv topiasi.ro: Învinşii crizei la Iaşi (2008-2012)

• < Prev
• Next >