Nu e nici primar, nici şef de Consiliu Judeţean, nu e nici şef de partid politic şi nici rector, dar a schimbat Iaşul cum n-a făcut-o nimeni din cei anterior enumeraţi. Iulian Dascălu a provocat două revoluţii "culturale" în Iaşul cel atât de prăfuit de politicieni. Prima dată a zgâlţâit oraşul în 2000, când a deschis Iulius Mall, văzut de mai toată lumea drept o oază în deşert. Consecinţă logică, mall-ul era prezentat atunci de Primărie, Prefectură şi alte autorităţi drept adevărat simbol al oraşului alături de Palatul Culturii şi Trei Ierarhi.

A doua revoluţie marca Dascălu a fost în 2012, la inaugurarea PALAS, un complex imobiliar cum nu are nici Bucureştiul, iar asta în condiţiile în care PALAS-ul mai are încă mult până să fie finalizat. Adăugaţi cohorta de generali şi colonei de Securitate care-l înconjoară pe Dascălu, zidul pe care toţi politicienii importanţi îl fac în jurul său, relaţia privilegiată cu patriarhul Bisericii Ortodoxe şi investiţiile făcute (peste 500 milioane euro, cam cât o tranşă de la FMI) iar atunci veţi vedea cine este Iulian Dascălu: patronul cel semidoct al reţelei Iulius Mall (de multe ori când iese în public scapă "porumbei" de care râd şi pietenii săi, gen "am managiuit afacerea"), deci semidoct dar cu atâta trecere pe lângă oficiali încât în urma lui se închid dosare penale la comandă, se deschid altele tot la comandă, se schimbă legi, sentinţe, premierii îl servesc iar presa, mai ales cea cumpărată cu publicitate, îi înalţă statui.

Omul Securităţii?

Pentru foarte multă lume Iulian Dascălu e un mister. N-a apărut niciodată într-o emisiune tv, are apariţii publice rare şi atent pregătite de aparatul său de imagine, iar articolele de presă sunt vigilent verificate înainte de apariţie de biroul de marketing al Iulius cel întodeauna gata de un nou contract de publicitate atunci când ziariştii îndrăznesc mai mult decât se "cuvine". Şi totuşi cine e afaceristul care a inventat din nimic cea mai mare reţea de mall-uri din România şi care, aparent, se bate cot la cot cu multinaţionale experte în domeniu?

Iulian Dascălu e un ieşean modest (părinţii săi sunt foşti muncitori la Moldomobila), născut într-un cartier muncitoresc (Bularga), un băiat care n-a făcut multă şcoală (la Revoluţie era expert cofetar, abia peste 10 ani comandându-şi o diplomă universitară) şi care a muncit în tinereţe pentru a-şi face un rost. A început în 1991 să facă mici afaceri, dar în ciuda eforturilor nu a reuşit să rupă gura târgului. Asta până în 1998 când pe statul său de plată apare primul general de Securitate iar afacerile îi explodează brusc. 

Ca să fie clar, un afacerist puternic reuşeşte cu greu să racoleze un securist de soi, foarte greu un colonel, dar mai nimeni nu poate pune mâna pe un general de Securitate. Mai ales pe unul de talia lui Gheorghe Atudoroaie, cel condamnat pentru omorârea şi incinerarea a peste 40 de timişoreni la Revoluţie. Ei bine, în 1998 Iulian Dascălu, un afacerist modest, l-a angajat oficial pe celebrul Atudoroaie, securist greu înainte de 1989 şi apoi transformat de regimul Iliescu în şef al Diviziunii de Protecţie a SRI.

Foarte rapid s-au îngrămădit pe statele de plată ale lui Dascălu şi alţi generali sau colonei de Securitate (generalii Vasile Alexoae şi Tiberiu Simion, coloneii Huţanu, Dogaru, Mocanu şi Feraru sau primul şef al SRI Iaşi, Florin Vezeteu). E greu de crezut că o asemenea colecţie de oameni grei ai sistemului de informaţii, pile şi relaţii ajung doar din coincidenţă în slujba aceluiaşi afacerist. Şi n-am pomenit decât de o parte din toţi securiştii din jurul lui Dascălu.

Afaceri grele parcă aranjate cu mâna de un Dumnezeu numai al lui Dascălu

Având spatele asigurat de acest batalion de securişti, afacerile lui Dascălu lasă rapid cu gurile căscate pe toată lumea. Ieşeanul nostru cel modest, care habar n-avea în 1998 de cash-flow, yield, leasing imobiliar, scontări şi alte chestiuni de abecedar în business-ul cu mall-uri, obţine credite uriaşe, la care cei mai mulţi nici nu visează, apoi toarnă în 8 ani patru mall-uri uriaşe pentru România. Peste tot scandalurile inerente unor afaceri de asemenea anvergură sunt băgate sub preș de autorități, Dascălu trecând ca trenul prin Iași, Timișoara, Cluj și Suceava. Asta deși a avut peste tot opozanți extrem de puternici - la Iași s-a izbit de Dănuț Prisecariu (patronul celui mai influent canal media local - TELE M - și prieten intim cu primarul și cu șeful partidului de guvernământ la începuturile afacerilor lui Dascălu), la Timișoara a trecut peste "conţii" Cristescu (doi fraţi extrem de puternici, cotaţi de Forbes şi Capital între primii 10 bogătaşi ai ţării) iar la Cluj l-a bătut zgomotos pe Arpad Paszkany (patronul echipei de fotbal CFR Cluj era finanţatorul nr. 1 al primarului de Cluj dar a trebuit să fugă din ţară pentru a nu fi arestat după ce a început războiul cu Dascălu)

Cea mai mare dovadă de putere a fost însă afacerea PALAS. De dragul lui Dascălu toţi şefii politici locali au făcut drepţi şi au comandat voturi peste voturi în favoarea PALAS-ului, toată directorimea Iaşului s-a făcut că nu vede nici o ilegalitate la PALAS (deşi au fost o droaie de încălcări ale legii), iar când afacerea a fost scoasă totuşi în afara legii de judecători însuşi premierul Victor Ponta a venit să taie panglica. Repetăm, premierul a venit să inaugureze o afacere declarată ilegală de trei curţi de apel din ţară. Asta este puterea lui Iulian Dascălu. 

Neoficial se ştie că în spatele afacerilor sale a stat permanent Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cel care ar fi salvat până la urmă de la ilegalitate afacerea PALAS şi ar fi asigurat garanţiile uriaşe cerute de bănci. Deloc întâmplător, PF Daniel este văzut şi el de multă lume informată drept "om al Securităţii", 

A făcut investiții mai mari decât Primăria, universitățile şi spitalele la un loc

E greu de crezut dar într-un oraș de talia Iașului Primăria, cele cinci universități de stat și cele opt spitale cu adevărat importante nu adună împreună investiții mai mari decât cele ale lui Dascălu. Cele patru Iulius Mall-uri și PALAS-ul au înghițit, oficial, mai mult de 500 milioane euro, cam cât o tranşă la FMI. Spre comparaţie, megaprimarul Iaşului, Gheorghe NIchita, se chinuie de ani buni şi nu reuşeşte să aducă în oraş 114 milioane euro puse gratuit la dispoziţie de Uniunea Europeană. 

Ca urmare a investițiile făcute de firmele lui Dascălu la Iași au fost deschise șantiere unde au lucrat mii de ieșeni (alături de chinezi, sri lankezi ori nemți) iar multe firme locale au avut rulaje consistent mai mari decât în mod normal (e drept că apoi suspect de multe din firmele ce au colaborat la aceste șantiere au ajuns în instanță cerând insolvența sau achitarea unor cecuri fără acoperire). Coincidenţă, în acelaşi timp cu aceste şantiere mulţi politicieni loclai au cunboscut o bunăstare bruscă - unii îşi luau cu bani cash apartamente sau terenuri, alţii limuzine, toţi având ca numitor comun votul decisiv în favoarea proiectelor lui Dascălu. 

Totuşi, esenţial este pe final că în Iași au răsărit două mall-uri ce au schimbat fundamental conceptele de "shopping" şi "life styl" în oraş.

Datorii uriaşe, dări puţine sau deloc la stat

În spatele spoielii la care se munceşte din greu la Iulius stă însă realitatea dură. Firmele lui Iulian Dascălu datorează doar băncilor sume uriaşe, după cum a recunoscut la un moment dat chiar eroul acestui material: "pentru Palas Iaşi avem o finanţare totală de 213,5 milioane de euro de la UniCredit Bank, Italo Romena şi Emporiki Bank, iar pentru celelalte malluri finanţările ajung la 319 milioane de euro", a spus Dascalu imediat după inaugurarea PALAS. 

Asta inseamna ca datoriile omului de afaceri se ridica la 532,5 milioane de euro, in condiţiile in care veniturile totale bugetate pentru 2012 au fost de 51,5 milioane de euro. Dacă ţinem cont că din toate aceste venituri doar maxim 70% sunt profit, deci doar circa 35 milioane euro pentru plata ratelor, iar yield -ul (randamentul anual -n.n.) al pieţei este acum de 12-14% rezultă că Dascălu ar fi serios pe minus.

De asta duşmanii săi nu se sfiesc să spună că averea lui Dascălu „începe de la - 100 milioane şi poate ajunge la – 300 dacă socotiţi şi PALAS-ul”. Presa cumpărată de PR-ul Iulius pretinde însă că Dascălu avea în 2008 o avere de aproape 900 milioane euro şi că acum "regele mall-urilor" se bate parte în parte cu firme de miliarde de euro gen Immoeast, NEPI, Imochan ş.a. 

Ca urmare a uriaşelor datorii din spatele imaginii frumoase a lui Dascălu, Primăria s-a ales cu praful de pe tobă în urma afacerii PALAS, încasând doar impozitele ce chiar nu puteau fi evitat de aparatul de securişti de la Iaşi. Acest aparat a rezolvat însă pierderea cu brio a unui porces de către Primărie în urma căruia firmele lui Dascălu au fost scutite de redevenţe de aproape 8.000.000 lei plus mutarea tuturor profiturilor pe firmele cu care Primăria nu are contract la PALAS.
Aceeaşi reţetă a fost aplicată şi în urmă cu 12 ani la Iulius Mall, când ţepuită a fost Universitatea Tehnică, deci Primăria nu putea susţine că nu ştie cu cine are de-a face.

"Sistemul" din spatele lui Dascălu a fost însă mai puternic.

Are "74 hectare de mall", dar nu şi cumpărători

Potrivit propagandei oficiale, Iulian Dascălu avea "42 hectare de mall" înainte de inaugurarea PALAS, deci a ajuns acum la 74 de "hectare de mall". De fapt e vorba de "doar" 232.000 mp de mall închiriabili plus alţi 20.000 mp de birouri clasa A. La un preţ de 5000 euro pe mp, cât se vehicula înainte de izbucnirea crizei economice, rezultă că Dascălu ar fi acoperit toate datoriile şi tot ar fi rămas cu un munte de bani dacă ar fi vândut totul. 

Dar realitatea din 2013 e cu totul alta. pe Piaţa mall-urilor nu se mai vinde nici un centru comercial decât dacă e vorba de o execuţie silită iar preţul e cu minim 50% mai mic decât cel de la prima strigare, chiriile au scăzut catastrofal, comercianţii sunt tot mai vocali în a cere condiţii speciale de închiriere, iar băncile au înnăsprit drastic tonul şi atitudinea faţă de dezvoltatori. Aşa că Dascălu are serioase probleme. 

Epuizat la un moment dat de aceste greutăţi, Iulian Dascălu a povestit, evident că tot într-un articol de imagine servit de un ziar ce avea publicitate de la Iulius, că numeroase fonduri de investiţii au încercat să preia reţeaua Iulius Mall, dar că toţi curtezanii au fost refuzaţi. "Vreau să stau mulţi ani în această afacere", a pretins Dascălu. 

Neoficial se ştie însă că investitori grei, gen Immoeast, au făcut propuneri extrem de tentante dar s-au retras imediat ce au aflat că terenul de sub Iulius Mall Iaşi nu e al lui Dascălu, că acelaşi lucru e şi la Cluj, iar la Suceava se vorbeşte deja de "muzeul pătrunjelului" din cauza traficului redus de clienţi.

**************************

Istoria romanţată

Presa plătită din greu de firmele grupului Iulius a povestit de multe ori cu duioşie că Iulian Dascălu a plecat de jos tare, provenind dintr-o familie de muncitori necăjiţi ce au primit de la statul comunist un apartament în cartierul ghetou Bularga. A absolvit liceul la Economic nr. 2 cu specialitatea cofetar, lucru recunoscut public: "Pana in '90 am lucrat la Unirea. Am fost cofetar. Eram expert in prajituri", a declarat Dascălu. De armată s-a "fofilat" - "probleme cu coloana şi stomacul", asta deşi făcea karate şi încă la un nivel înalt. ”Am centura neagra, dar numai un un dan", s-a lăudat el.

Prima afacere: croitorie

Prima sa intrare în afaceri a fost croitoria. "Coseam kimono-uri, embleme, rucsaci speciali, orice. Ce sa fac, castigam un ban!", a povestit în trecut Dascălu unei publicaţii ce a acceptat să-i facă imagine. Potrivit propriilor mărturisiri, Revoluţia l-a prins cu 2.000 de dolari în buzunar. Avea 21 de ani şi nici un fel de relaţii politice sau de afaceri. Nu avea studii superioare şi habar n-avea de bănci, shopping, mall sau cash flow. Dar avea spirit de afacerist aşa că a început, ca mulţi alţi români, să comercializeze produse aduse din Turcia. A simţit însă rapid că piaţa imobiliară era un rai nedescoperit aşa că s-a apropiat de şefele cooperativelor, proprietarii din acea vreme a spaţiilor comerciale.

Prima lovitură - Munca Invalizilor

”Cooperativele dădeau atunci spaţii la preţuri de nimic, nu ştiau deloc să aprecieze valoarea unui spaţiu comercial şi mulţi intreprinzători au făcut avere în primii ani după Revoluţie în magazine luate la 1 leu metrul pătrat de la nu ştiu ce cooperaţie", a explicat Dascălu. Prima sa lovitură a fost spaţiul unde este acum Casa Pensiilor. 

A luat spaţii şi de la Primărie, tot cam pe doi lei, atunci apărând lanţul de magazine de încălţăminte Iulius. Afacerea era simplă – lua piele de la COMTOM TOMEŞTI, o dădea fabricilor de încălţăminte, primea la schimb pantofi şi-i vindea prin propria reţea. Businessul era profitabil, dar nu spectaculos, Iulian Dascălu ieşind doar puţin în faţă. Patronul Tehnoton, Maricel Popa zice însă că l-a remarcat încă de atunci: „a revoluţionat comerţul ieşean. Închipuiţi-vă că în 1992 trimitea pe banii săi la mare vânzătorii cei mai buni”. De succes sau nu, cert e că vânzarea de încălţăminte a murit brusc în 1997, Dascălu nedorind niciodată să spună de ce. Sigur este că banii rămaşi i-a investit în spaţiul luat de la Munca Invalizilor şi aşa a apărut acolo primul centrul comercial Iulius.

A doua lovitură a dat-o la Timişoara

După ce a deschis acest mini mall Dascălu s-a mutat brusc la Timişoara şi a deschis un en-gros. "Abia începeau să apară prin ţară. Am ochit niste hale la marginea Timişoarei şi aşa a apărut Complexul Terra. Am luat 5.000 de mp şi apoi încă 3.000. Era o mahala nenorocită, dar Terra a ridicat mult cota de interes a zonei, acum e populată cu sute de comercianţi. Complexul e un fel de Siraj dar cu o treaptă mai sus", declara în 2005 Dascălu.

De ce a făcut afacerea în Timişoara şi nu în Iaşi? de ce un en-gros şi nu un alt mini mall? nu a explicat niciodată. Cert este însă că la scurt timp patronul Iulius l-a racolat pe generalul de Securitate Atudoroaie, cel condamnat pentru omorârea şi incinerarea a peste 40 de timişoreni la Revoluţie. Fix după această achiziţie, afacerile lui Iulius au început să galopeze în Banat. Tot din acea vreme Dascălu a pus ochii pe un teren semicentral din Timişoara, pe care Societate de Radiocomunicaţii avea instalate mai multe antene.

Explodează brusc în 1998

Chiar şi cu acest centru en-gros Dascălu rămăsese încă un om de afaceri mic şi necunoscut. A erupt însă brusc în 1998 când a apărut ca potenţial cumpărător al acţiunilor de la SC Alimentara SA, firmă cu o puzderie de spaţii comerciale amplasate în zone centrale ale oraşului. SC Alimentara SA a fost preluată însă destul de dubios de Dănuţ Prisecariu, şi el un necunoscut la acea vreme.

Dupa aceea a început să se audă din ce în ce mai mult de Iulian Dascălu. Primul semnal că eroul nostru începe să conteze apare atunci când este înfiinţată firma Linia Verde, în care acţionar erau un grec destul de înfipt în afacerile locale ale acelor vremuri dar fugit ulterior din România pentru diverse infracţiuni economice. Coacţionari erau Iulian Dascălu, Alexandru Gagea (şef al Romtelecom) şi, atenţie, un alt grec, Dimitrios Fourlemadis, presedintele Centrului Cultural Elen. Dascălu a simţit imediat că aceasta era şansa sa: Fourlemadis era un apropiat al Mitropolitului Daniel şi avea o rudă în board-ul unei mari bănci greceşti.

Simirad a chemat consilierii pe 3 ianuarie ca să aprobe un mall lângă WTC

Revoluţionar, Dascălu a venit în 1998 cu ideea construirii unui mall în plin centrul Iaşului, vis-a-vis de World Trade Center. Primarul de atunci, ultraconservatorul Simirad, l-a susţinut entuziast, mergând până la a chema consilierii locali pe 3 ianurie 1999 să voteze acest proiect. Investiţia a picat însă din cauza opoziţiei prefectului Florin Vitan, care nu a dorit distrugerea parcului din zonă.

Ca să se revanşeze Simirad a încercat să-l ajute cu o intrare de anvergură pe lângă un israelian extrem de bogat – Fredi Robinson, producător de materiale de construcţii, însă acesta a refuzat să-i acorde lui Dascălu dreptul a fi unic importator. 

Deloc descurajat, Dascălu s-a reorientat spre cantina din campusul Tudor Vladimirescu. Imediat Universitate Tehnică a simţit nevoia să organizeze o licitaţie, iar Iulius Group a câştigat. Singurul său concurent a contestat licitaţia şi brusc a dat de belele, ajungând rapid la puşcărie. A acuzat manevre ale lui Dascălu, dar nimeni nu a ţinut cont de protestele sale, aşa că Iulius Group a deschis şantierul. Cum nu erau bani a intervenit Dimitrios Fourlemadis, consilierul mitropolitului Daniel. ”El (Fourlemadis - n.n.) s-a oferit pur şi simplu să mă susţină în obţinerea unui credit de la Banca Naţională a Greciei, fără de care nu s-ar fi construit Mall la Iaşi", a povestit ulterior Dascălu.

Ce nu se ştie este că în momentul negocierii creditului Banca Naţională a Greciei nu avea nici măcar o reprezentanţă în România, deschizând abia la data semnării contractului o sucursală, fapt care spune multe.

Primul mall, la Iasi

Cu actualul şef al Consiliului Judeţean, Cristian Adomniţei, diriginte de şantier lurările merg repede iar în 2000 Dascălu a inaugurat primul Mall. Succesul a fost imediat, proprietatea sa fiind prezentată de mai toate autorităţile locale drept un simbol al Iaşului, alături de Palatul Culturii şi biserica Trei Ierarhi.

La sfârşitul anului 2000 Iulian Dascălu face al doilea pas mare: închiriază (concesionează) de la guvernul Isărescu terenul semicentral din Timişoara pe care societatea de Radiocomunicaţii avea nişte antene. Modalitatea de preluare a terenului a fost intens acuzată de PSD Timişoara în campania electorală şi prezentată ca fiind caz flagrant de corupţie marca CDR. Numai că la scurt timp de la instalarea guvernului său, PSD uită acuzaţiile iar Dascălu cumpără terenul respectiv la un preţ sub cel al pieţei. Imediat vinde Primăriei Timişoara o bucată din teren la un preţ de 3 ori mai mari plus obligativitatea de a se muta antenele, pe cheltuiala bugetului local.

Scamatorii cu spaţii şi datorii şterse de PSD

Acelaşi guvern PSD a fost extrem de generos cu Dascălu şi la Iaşi. În 2002 şi 2003 patronul frumuşel convinge administratoarele a două cooperative să îi vândă la preţuri foarte mici spaţiile în care acum stau Casa de Pensii şi Direcţia Locală de Finanţe. Cu complicitatea şefilor celor două direcţii menţionate, dar şi a şefului Direcţiei Generale de Finanţe, Dascălu scapă de datorii de 1,5 milioane dolari către stat, datorii compensate prin acordarea acestor spaţii.

Mall-ul din Timişoara a mers mai greu

Dacă la Iaşi lucrurile au mers brici, PSD-ul fiind de mare ajutor, la Timişoara a fost mai greu. Mall-ul de aici s-a deschis abia în septembrie 2005, BCR acceptând destul de greu să finanţeze investiţia. La nivel de zvon se spune că Ristea Priboi, consilierul premierului Adrian Năstase, este cel care a convins banca de stat să acorde creditul atât de necesar. "Mall-ul de aici a fost de patru ori mai scump decat mall-ul din Iasi. La Iaşi am construit cu 200 de euro/mp, la Timişoara cu 600/mp", a povestit ulterior patronul Iulius Group.

Ulterior Dascălu a contractat încă două credite pentru extinderi ale mall-ului de acolo ajungând, potrivit propriilor declaraţii, la o investiţie de 105 milioane euro la Timişoara. Iulius-ul de acolo este însă cel mai performant din reţea generând încasări de 17,4 milioane euro în 2012. În 2008 Dascălu promitea şi construirea a 270 de apartamente în Timişoara, dar venirea crizei a îngropat acest proiect.

Scandal cât casa la Cluj

A urmat extinderea de la Cluj. Aici CJ scosese la licitaţie concesionarea unui teren relativ central special pentru construirea unui mall. Bătălia s-a dat între Dascălu şi afaceristul local Arpad Paszkany. Clujeanul este un afacerist foarte tare, cu legături foarte bune în lumea serviciilor secrete. Totuşi Dascălu a reuşit să-l bată în deplasare şi să obţină terenul râvnit. Paszkany a acuzat imediat trucarea licitaţiei de către PNL (partid ce-l sprijinea pe Dascălu), a depus memorii peste tot iar un astfel de document i l-a trimis şi lui Traian Băsescu.

Preşedintele s-a folosit apoi de reclamaţiile la adresa lui Dascălu pentru a denunţa corupţia din justiţie şi administraţie, dar terenul pentru mall a rămas la Iulius Group. Reacţia celor mai mulţi oameni de afaceri locali a fost unanimă: „e clar, e omul sistemului, altfel nu putea să-l bată pe Paskany”. Dascălu a evitat însă de fiecare dată să comenteze minunile care se ţineau scai de ele şi-l purtau din succes în succes. Mall-ul din Cluj a fost inaugurat în 2007 iar acum e printre cele mai performante din provincie.

Singurul mall fără scandal, dar poate şi mai dubios, e cel de la Suceava

Sătul poate de scandalurile pe care le-a avut la Iaşi, Timişoara şi Suceava, Iulian Dascălu a cumpărat "pe şestache" 13 ha la marginea Sucevei după o licitaţie de care n-a ştiut nimeni (statul să trăiască). Aici a inaugurat în 2008 un mall de două ori mai mare decât cel de la Iaşi dar de două ori mai gol.

Bizareria de aici este că Dascălu cel atât de puternic încât să-i bată la ei acasă pe Paszkany sau fraţii Cristescu a simţit brusc nevoia să se asocieze cu cineva la Suceava, oraş unde nu avea concurenţă de temut. Aşa că a cedat 35% din acţiunile Iulius Mall Suceava unui fost prezentator de emisiuni la PRO TV, un afacerist fără istoric dar indicat de surse din piaţă ca fiind "omul ruşilor". Deloc întâmplător, în 2011, când nu mai existau bani pentru PALAS, a apărut zvonul că Dascălu a vândut Iulius-ul din Suceava către ruşi, aceasta fiind originea fondurilor cu care s-a forţat terminarea şantierului de la Palatul Culturii. Vânzarea a fost confirmată de mai multe firme ce operază la Suceava dar în scriptele oficiale, Dascălu este însă în continuare acţionar acolo.

Cel mai mare scandal – PALAS Iaşi

Afacerea care a arătat însă cel mai clar cine este Iulian Dascălu, dar mai ales ce tari sunt cei din spatele lui, este megatunul PALAS. Între Crăciunul şi revelionul 2004 primarul Nichita îi chema pe consilierii locali să voteze un proiect botezat pe atunci Madison. 12 ha teren ultracentrale urmau a fi cedate, fără licitaţie şi după o pseudo evaluare a terenului, către firma Iulius Group. Schema a fost contestată zgomotos de un rival de afaceri al lui Dascălu, Dănuţ Prisecariu. Acesta a invocat lipsa oricăror garanţii bancare, lipsa licitaţiei şi subevaluarea terenului, dar nimeni nu l-a luat în seamă. Primarul PSD Gheorghe Nichita, liderul PNL Iaşi Relu Fenechiu şi şeful PD Iaşi, Dan Cârlan au făcut suspect de prompt zid în jurul lui Dascălu şi au votat la foc automat orice trebuia pentru a impulsiona proiectul. (în ciuda divergenţelor teribile care-i separă, cei 3 politicieni şi credincioşii lor au sprijinit de fiecare dat când a fost nevoie PALAS-ul)

Peste numai 3 luni lui Dănuţ Prisecariu i se deschiderea dosar de către DNA, dosar recunoscut apoi de aproape toţi politicienii şi afaceriştii importanţi ai Iaşului drept comandă şi cusut cu multă aţă albă. Logic, dosarul a şi fost desfiinţat apoi de judecători.

Tocmai când credea că va avea linişte la PALAS după executarea lui Prisecariu, Dascălu s-a trezit cu un adversar şi mai şi: Zaharia Schrotter. Acesta s-a ţinut scai de Dascălu şi a reclamat PALAS-ul peste tot, iar repede s-a deschis şi un dosar la DNA.

La piovra vs UE

Deşi se simţea de pe Lună că afacerea pute, procurorii DNA s-au scărpinat după urechi, au cerut expertize peste expertize, iar după cinci ani au dat verdictul: primarul Gheorghe Nichita a comis infracţiuni dar faptele s-au prescris. Între timp Dănuţ Prisecariu a reclamat şi el în instanţă afacerea iar bomba a explodat pe 18 noiembrie 2010: Curtea de Apel Oradea a decis, definitiv şi irevocabil, că afacerea PALAS e ilegală deoarece "nu s-a urmărit interesul public" ci doar pe cel al sponsorilor primarului.
În orice ţară din UE o astfel de sentinţă ar fi îngropat totul, dar Iaşul pare să nu fie din UE. Lucrările au continuat pe şantier fără ca vreo autoritate locală sau centrală să se scandalizeze. A mai venit o sentinţă definitivă şi irevocabilă, cea a Curţii de Apel Iaşi, care consfinţea ilegalitatea construirii a cinci clădiri din perimetrul PALAS. Dar şi această sentinţă a fost ignorată de autorităţi. Motiv pentru unii ziarişti din Bucureşti să concluzioneze că la Iaşi "se joacă Hora Unirii cu iz mafiot". A venit apoi o a treia sentinţă definitivă şi revocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, care consfinţea ilegalitatea PALAS-ului, dar iarăşi Prefectura, Inspectoratul în Construcţii şi alte autorităţi s-au făcut că plouă.

În ciuda sentinţelor judecătoreşti, premierul Victor Ponta a venit la sfârşitul lui mai 2012 să taie panglica de inaugurare la PALAS. Ulterior, la intervenţia decisivă a patriarhului, s-a găsit o cale excepţională prin care sentinţele definitive şi irevocabile au fost aruncate la coş iar PALAS-ul proclamat alb şi imaculat.

Patriarhul a mers special pentru a-l cununa în Italia

Una din explicaţiile sigure ale minunilor necontenite ce-l însoţesc pe Iulian Dascălu este prezenţa masivă în staff-ul său a unor foşti angajaţi importanţi ai Securităţii sau ai SRI. O altă explicaţie la fel de sigură este protecţia arătată făţiş de patriarhul BOR, el însuşi personaj bănuit, cu destule indicii, ca fiind om al Securităţii. Ca o dovadă a relaţiei excepţionale pe care cu patronul Iulius Group, PF Daniel a mers în Italia în 2007 nu pentru a se întâlni cu Papa ori pentru a vizita vreo comunitate ortodoxă de acolo ci pentru a oficia personal ceremonia de căsătorie a "regelui mall-urilor"

Cadou de nuntă: dosar delicat închis parcă la comandă

Reclamat de zor la Iaşi, Cluj şi Timişoara, Dascălu a fost luat formal la întrebări de procurori. De fiecare dată însă a scăpat curat-curăţel, dosarele închizându-se fără nici un fel de vâlvă. 

Unul din cele mai evidente cazuri în care "sistemul" l-a servit pe Dascălu s-a consumat în 2006 când s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva afaceristului ieşean. Reclamanţi erau xtrem de influenţii afacerişti Zaharia Schrotter şi DĂnuţ Priisecariu. În 2007, cu fix o lună înaintea nunţii magnatului ieşean, şeful de atunci al DNA Iaşi, Liviu Ionaşcu a dispus scoaterea de sub urmărire penală a bossului de la Iulius în cazul PALAS.

A revoluţionat shop-ingul dar Iaşul n-a câştigat mare lucru

Dincolo de toate rămâne faptul că Iulian Dascălu a schimbat profund conceptul de shoping. Peste tot pe unde a trecut a lăsat în urmă o adevărată "occidentalizare", centrele sale comerciale fiind un adevărat reper în comunitate, fie că e vorba de Iaşi, Cluj sau Timişoara. Foarte important e şi că Dascălu nu a preluat active de la stat pe care să le fi coafat şi scos iar pe piaţă ci a construit totul de la zero.

Poate mai important este însă faptul că în ciuda reclamei şi campaniilor masive de imagine, comunitatea nu a câştigat prea mult d.p.d.v. financiar de pe urma lui Dascălu. Spre exemplu, la Iulius Mall Iaşi i s-a pus pe tavă terenul fostei cantine studenţeşti, studenţii fiind apoi obligaţi să mănânce mai scump în mall. În schimbul terenului care înainte avea un clar şi uriaş scop social Universitatea Tehnică s-a ales cu mărunţiş care nu a servit cu nimic intereselor studenţilor.

La fel s-a întâmplat şi la PALAS. Un teren de 120.000.000 euro a fost cedat gratis de Primărie, pentru ca trei ani mai târziu aceeaşi municipalitate ce nu văzuse nici un ban de la Iulius să facă împrumuturi de aproape 80.000.000 euro. Nici după inaugurarea PALAS Primăria nu a văzut sume considerabile, reuşind să piardă chiar şi procesul în care municipalitatea cere 1,3 milioane euro, redevenţă asumată declarativ de firmele lui Dascălu.

• < Prev
• Next >