Anul 1945 a fost un jalon important în istoria umanităţii. Nu doar în istoria politică şi militară – a fost anul în care s-a încheiat cea mai cumplită conflagraţie a lumii, al Doilea Război Mondial – ci şi în istoria ştiinţelor medicale. Este anul în care a intrat în producţia de masă primul antibiotic creat de om: penicilina. Dar azi, după aproape 7 decenii, epoca de glorie a antibioticelor pare a se apropia de sfârşit. Cu ce le-am putea înlocui? Cu virusuri, răspund oamenii de ştiinţă.

Magica penicilină şi celelalte medicamente antibiotice care i-au urmat au produs o adevărată revoluţie în medicină: boli grave, uneori invalidante, unele incurabile anterior, puteau fi acum vindecate. Timp de câteva decenii după aceea, lumea a trăit cu iluzia că orice infecţie produsă de bacterii putea fi vindecată dacă se intervenea la timp cu un antibiotic potrivit.

Însă, apoi, lumea bacteriilor patogene a contraatacat: s-a observat că multe infecţii cu germeni banali nu mai răspundeau la tratamentul cu antibiotice. În cele din urmă, a fost găsită explicaţia: prin diferite mecanisme celulare, bacteriile dezvoltau rezistenţă la acţiunea acestor substanţe, care astfel nu mai aveau efect asupra lor. După mai bine de 6 decenii de utilizare intensivă a antibioticelor, suntem în prezent în faţa unui scenariu îngrijorător: tot mai multe specii de bacterii patogene nu mai pot fi "înfrânte" cu ajutorul acestor substanţe. Avem nevoie de o nouă linie de apărare, de o nouă strategie defensivă. Care ar putea fi aceea?

• Unii dintre oamenii de ştiinţă se îndreaptă spre noi "zăcăminte" de substanţe medicamentoase, explorând natura în căutarea unor noi molecule cu efect antibiotic şi studiind surse dintre cele mai diverse, de la organismele marine până la pielea de broască.
• Alţii caută metode auxiliare de a spori efectul antibioticelor - noi substanţe care să combată rezistenţa bacteriilor, astfel încât antibioticele obişnuite să-şi poată face efectul. Această abordare a dus la apariţia medicamentului Augmentin, care reprezintă o combinaţie de două substanţe: amoxicilină (un antibiotic din grupa penicilinei, la care însă unele bacterii au dezvoltat rezistenţă, secretând beta-lactamaza, o enzimă care inactivează antibioticul respectiv) şi clavulanat de potasiu, care rezolvă problema inhibând sinteza beta-lactamazei, ceea ce permite antibioticului să-şi facă treaba, fără a fi inactivat de enzima secretată de bacterie.
• În fine, alţii caută soluţii dincolo de universul antibioticelor. Iar una dintre metodele propuse - şi mult studiate la ora actuală - este combaterea bacteriilor prin infectarea lor cu virusuri specifice, aşa-numiţii bacteriofagi.

Da, bacteriile au şi ele "microbii" lor, bacteriofagii (sau fagii, mai pe scurt), virusuri care pătrund în celula bacteriană şi o folosesc în propriul lor interes, adică pentru a se perpetua, după care, mai devreme sau mai târziu, o distrug.

Află mai multe de pe Descopera.ro

• < Prev
• Next >