Ce-i mai mică și mai mică decât gura de furnică?, întreba un banc soldățesc, pe care nu pot să-l reproduc în forma originală pentru că am fost informat că sunt și minori pasionați de știință care citesc aceste articole. Oricum, răspunsul corect este: fărâma din care provine Universul.

Când citiți informații despre câte miliarde de miliarde de stele are Universul, aveți voie să pufniți în râs. În realitate, este vorba despre universul observabil. Și mai corect: universul observabil până acum, cu instrumentele pe care le avem la dispoziție deocamdată. Căci universul-univers, în integralitatea lui, este infinit, drept care nu putem furniza nicio cifră despre el. Dacă n-ar fi infinit, ar însemna că este finit, deci are margini, și întrebarea logică ar cădea nemiloasă: și ce este dincolo de margini?

O altă întrebare care frământă o parte din omenire este: De unde vine universul ăsta? La asta s-a găsit în 1927 o variantă de răspuns aparținând unui preot (recunoașteți că e aici o aproape insuportabilă ironie), belgianul Georges Lemaître. E drept, omul era și fizician teoretic, și matematician, și astronom, și profesor de fizică la Universitatea Catolică din Louvain – încă o dovadă că, așa cum mai spuneam aici, religia și știința sunt într-o ireconciliabilă concurență. Glumesc, desigur.

Cititi mai mult pe hotnews.ro

• < Prev
• Next >