Voi aveţi amintiri despre ziua în care aţi împlinit doi ani? Sau vă aduceţi aminte ce-aţi făcut pe 28 noiembrie 2003? Ţineţi minte chipurile tuturor colegilor din clasa a patra? Nu, fiindcă nu-i posibil, o să ziceţi. Aşa este, în general nu e posibil. Imensa majoritate a oamenilor nu au asemenea capacităţi, deci faptul că nu vă puteţi reaminti toate cele de mai sus e întrutotul normal. Dar asta nu înseamnă că nimeni nu poate. O mână de oameni pot. Ei îşi amintesc ce au făcut zi cu zi, timp de decenii, câteodată pe aproape toată durata vieţii lor. Creierele lor, ca nişte agende vii, ţin, fără să vrea, o evidenţă a tuturor întâmplărilor vieţii lor, o înregistrare detaliată a existenţei proprii, până la cele mai mărunte amănunte. Binecuvântare sau un blestem?

Nu sunt cunoscute - înregistrate oficial - mai mult de douăzeci de astfel de persoane, sau, mai curând, de cazuri, căci fiind vorba despre o capacitate atât de neobişnuită, aceşti oameni sunt în evidenţa unor servicii specializate de cercetări în domeniul medical, iar pentru cercetători, ei sunt cazuri, cazuri bizare, uimitoare, de fiinţe umane înzestrate cu o putere mult dincolo de limitele normalului.

Strania lor superputere se numeşte hipermnezie, sau hipertimesie, sau sindrom hipertimestic - definit ca o capacitate excepţională de fixare şi conservare a amintirilor. Nu e neapărat o superputere bună, benefică individului, însăşi denumirea de sindrom denotă că ea este considerată mai curând o anormalitate patologică şi, după declaraţiile celor ce o au, e mai curând chinuitoare decât bună.

Descoperită recent - în 2006 - această extraordinară capacitatele conferă respectivelor persoane o memorie autobiografică de excepţie: ele sunt capabile să spună ce au făcut într-o anumită zi - nu una cu o semnificaţie specială, ci o zi oarecare, absolut obişnuită - retrăind-o, practic, în mintea lor, în toate amănuntele ei banale, începând de la toaleta de dimineaţă, trecând prin sarcinile obişnuite de serviciu şi treburile gospodăreşti, până la filmul văzut înainte de culcare.

• Jill Price este primul caz studiat cu mijloace ştiinţifice moderne, iar investigaţiilor făcute asupra ei le datorăm o mare parte dintre cunoştinţele - încă puţine totuşi - asupra acestui misterios sindrom. Cu observaţiile asupra cazului ei, publicate în 2006, au început cercetările asupra acestui fenomen. Jill Price, o americană născută în 1965, îşi aminteşte şi poate povesti amănunţit cum s-a desfăşurat fiecare zi a vieţii ei, începând de la vârsta de 14 ani. Este extrem de preocupată de ordine, ţine, de multă vreme, jurnale în care notează ceea ce face - toate acestea sunt manifestări asociate cu sindromul hipertimestic şi au importanţa lor în cercetare, în elaborarea unor ipoteze explicative, aşa cum veţi vedea.
• Un caz la fel de celebru este Marilu Henner (imaginea de mai jos), o cunoscută actriţă americană (a jucat în serialul de comedie Taxi, care a rulat la noi în anii 1990) înzestrată şi ea cu hipertimesie; graţie acestui "dar" neobişnuit, lucrează în prezent în calitate de consultant în echipa ce realizează serialul Unforgettable (difuzat la noi sub numele de Memorie perfectă), care aduce în scenă un personaj cu sindrom hipertimestic: Carrie Wells, fost detectiv, care se foloseşte de hipertimesia de care suferă pentru a ajuta la rezolvarea unor cazuri ale poliţiei. Capacitatea ei de a-şi aminti nenumărate amănunte - unele aparent fără semnificaţie - din zilele în care au fost comise crimele le este de mare folos detectivilor pentru plasarea delictelor într-un context şi adunarea de informaţii ce duc la descoperirea făptaşilor.

Află mai multe de pe Descopera.ro

• < Prev
• Next >