În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Doisprezece dintre aceştia au şi ajuns pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului, Eugene Cernan şi Harrison Schmitt fiind ultimele persoane care au intrat în acest club select. În acest an, pe data de 14 decembrie, se vor împlini 40 de ani de la cel mai recent eveniment în care un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii nu au mai ajuns pe Lună din 1972, iar ultima aselenizare controlată a unei nave spaţiale a avut loc în august 1976.

Această pauză de câteva decenii în explorarea spaţială promite să se încheie în curând.

Perioada de aur a explorării lunare – proiectul Apollo

Preşedintele John F. Kennedy a ţinut un discurs în faţa celor două camere reunite ale Congresului pe data de 25 mai 1961, anunţând că SUA aveau un nou ţel ambiţios: trimiterea unui american pe Lună până la finalul deceniului.

Uniunea Sovietică obţinuse două victorii imense în „cursa spaţială”: lansarea primului satelit artificial în spaţiu în 1957 (Sputnik 1), eveniment ce a şocat publicul american, şoc amplificat pe 12 aprilie 1961, atunci când Iuri Gagarin a devenit primul om în spaţiu. Preşedintele Kennedy suferise o altă umilire în aprilie 1961 odată cu înfrângerea din Golful Porcilor, care a marcat eşuarea tentativei sale de a răsturna guvernul cubanez.

La o săptămână după reuşita lui Iuri Gagarin, preşedintele Kennedy i-a cerut vicepreşedintelui Lyndon B. Johnson să studieze programul spaţial american pentru a identifica zonele în care NASA putea depăşi URSS-ul. Kennedy avea nevoie de un succes pentru a recupera terenul pierdut în faţa sovieticilor, oferindu-le cetăţenilor americani confirmarea că SUA nu-şi pierduseră supremaţia în faţa comunismului. Johnson i-a recomandat lui Kennedy să încerce cucerirea, în premieră, a Lunii. Obiectivul era suficient de îndepărtat pentru a permite NASA să recupereze terenul pierdut.

La un an după ce a anunţat îndrăzneţul obiectiv, preşedintele Kennedy a ţinut la Universitatea Rice din Texas un discurs ce avea să intre în istorie pentru pasiunea cu care au fost expuse motivele pentru trimiterea unui om pe Lună.

NASA a depus eforturi extraordinare de-a lungul acelui deceniu pentru atingerea ţelului stabilit de Kennedy, cu costuri pe măsură. Programul Apollo a rămas până astăzi cea mai mare mobilizare de resurse pe timp de pace din istoria omenirii, SUA cheltuind 24 de miliarde de dolari de-a lungul întregului program. În perioada sa de vârf, în programul Apollo erau implicaţi 400.000 de americani, proiectul având susţinerea a 20.000 de companii industriale şi universităţi din SUA.

În ciuda a numeroase piedici, printre care şi moartea într-un incendiu a astronauţilor ce formau echipajul Apollo 1, SUA au reuşit să trimită primii oameni pe Lună în termenul stabilit de JFK. La 30 de luni de la incendiul fatal, pe 16 iulie 1969, o rachetă Saturn V s-a ridicat de la sol purtând primii oameni ce aveau să ajungă pe alt corp ceresc. Trei zile mai târziu, cei trei membri ai echipajului Apollo 11 au ajuns la destinaţie: Luna. Pe 20 iulie 1969, ora 20:18 GMT, o navetă în care se aflau Neil Armstrong şi Buzz Aldrin a aselenizat, iar pe 21 iulie 1969, la ora 02:56, Neil Armstrong a devenit primul om care a păşit pe lună şi a rostit celebra frază „este un pas mic pentru un om, dar un pas mare pentru omenire”.

Află mai multe de pe Descopera.ro

• < Prev
• Next >