Cunoscutul profesor universitar Tiberiu Brăilean publică de ani buni opinii pertinente în Ziarul de Iaşi. Cât timp textele vizau diverse aspecte economice din lumea largă ori chiar de la nivel naţional Ziarul de Iaşi a publicat fără nici un fle de problemă textele trimise. Însă atunci când Brăilean s-a oprit asupra "regenerării urbane" a Primăriei, a intervenit cenzura, Ziarul de Iaşi refuzând să popularizeze opinii critice la adresa primarului Gheorghe Nichita. Reproducem mai jos, integral, textul refuzat spre publicare zilele trecute de către amintitul cotidian.

FESTIVALUL ÎNFLORIŢILOR SALCÎMI (FÎS)

Au înflorit salcîmii japonezi. Ura! Ura! Ura! Aşa-zisele flori sunt nişte piticănii inodore, incolore şi insipide înşirate pe cîte un soi de fir vegetal. Tot bulevardul e plin de lipsa lor de miros. Par artificiali cu totul, ca şi întreaga zonă în care au fost înşiraţi. Muştele zboară vesele din floare în floare, iar seara, ah seara!, ţînţarii le iau locul, atunci cînd pleacă anticarii loviţi în cap de soarele neîndurător pe caldarîmul încins, la ora cînd nu mai iese nimeni la promenadă, în faptul serii şi vezi doar ici-colo cîte un cerşetor, cîte un rătăcit...
Asta în puţinele sfîrşituri de săptămînă cînd nu e spectacol urmat de focuri de artificii, căci în rest se dezlănţuie trupe de trupe şi solişti de fiţe să dărîme Palatul nu alta cu vibraţiile lor nepotolite. Ce să-i faci? E sarcină să devenim capitală culturală europeană, iar oraşul trebuie să dea impresia că e viu, Şi ce loc mai bun pentru aceste show-uri tunătoare, de se ascund adînc în chilii clericii de prin împrejurimi şi pentru aceste grandioase artificii ce sparie cîinii comunitari, decît în faţa şubredului Palat? Ce locaţie mai potrivită? Fanii înnebuniţi fug de la sujba de vecernie de la Trei Ierarhi şi răcnesc aici să li se pară cool. Banii se duc la Primărie...

Am fost sîmbătă şi la Ciric, locul unde se taie mai mulţi copaci. Parcarea de sus era goală, la restaurante două-trei perechi de îndrăgostiţi ai codrului, la plajă nimeni (e drept că era înnorat), pe la chioşcurile alea noi, tip junglă, – doi-trei cîrnăţari, mizerie doldora, iar cît priveşte terenul de golf sau pista de biciclete poţi cel mult să rîzi cu poftă. Dar cel mai mult mi-a plăcut telefericul. Au tăiat copacii pe o coşcogeamitea creastă înaltă de vreo 15 m ca să monteze ceea ce pare a fi o jumătate de teleferic şchiop călare pe o jumătate de idee de proiect, care nu avea desigur nici un client, dar mi s-a spus că se poate plimba o sută de metri dus, alta întors. Un fel de „huţa-huţa”. Măreaţă ctitorie. Trăiască Europa! Totul era foarte cool-tural.

La Festivalul Educaţiei însă s-au întîmplat cîteva lucruri bune, au fost prezenţi cîţiva oameni educaţi, păcat că prezenţa universităţilor, chiar înainte de admitere, a fost foarte palidă. Iar un astfel de festival fără universităţi e ca o ploaie de vară fără ploaie. Au tunat şi fulgerat însă, pe scene mai mult sau mai puţin improvizate, fel de fel de artişti, conferenţiari serioşi şi organizatori harnici ca muştele de pe florile salcîmilor japonezi. Am avut sentimentul că în oraş se întîmplă ceva, ceea ce poate fi un bun început, dar nu ne poate garanta stautul dorit pentru 2021, poate pentru 2051, dac-o mai rămîne dl. primar actual, făr’ de care nu răsare nici o floare. Un singur lucru nu mi-a plăcut întrutotul: denumirea şi caracterul de festival. Educaţia, după ştiinţa mea înseamnă ceva mai grav, mai serios, care nu se tratează la bîlci, la festival, ca opusul ei.

Întreg oraşul e în sărbătoare, căci salcîmii au înflorit taman cînd Primăria a împlinit 60 de milioane de lei dobîndă la creditele contractate şi risipite cu voioşie şi cînd echipa de fotbal, retrogradată cu mult talent încă de la începerea campionatului trecut, s-a întărit cu finlandezul Petrescu. Viitorii studenţi veniţi la înscriere atraşi de Festivalul Educaţiei se lasă prinşi şi ei în acest fluviu îmbătător de fericire cu nuanţe de extaz şi-şi chiamă prietenii dinspre alte centre universitare, de nici nu ştiu cum o să se descurce acestea fără studenţi. Vedeţi ce efecte propagate poate avea o simplă floare de salcîm înflorită la timp (ei înfloresc după calendarul japonez)? Şi ce frumos arată bulevardul

Dărăpănăturile din zonă se văd mult mai bine, e un peisaj selenar, vorba aceea: „Un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire”. Au mai rămas şi vreo doi pictori, două fete vesele au încercat să joace şotron pe şi una şi-a rupt glezna. 

În mare sărbătoare sunt şi cei de la RATP, care împlinesc 15 ani de cînd n-au mai primit subvenţii de la primărie şi se pregătesc să moară frumos. Prohodul este deja compus, soborul de preoţi şi diaconi este pregătit, s-au luat şi măsurile la coşciuge, bocitoarele, pomenile, totulconform tradiţiei. Am înţeles că se va naşte un june prim transportator (tot un fel de „transformator”), cam odată cu noul moştenitor al moştenitorului moştenitorului coroanei britanice. Dar dacă acolo se ştie deci cine e în spatele său, la noi misterul e total. Ce se va întîmpla de pildă cu patrimoniul RATP? Ce se va întîmpla cu salariaţii ? Cui îi pasă?

Îmbucurător e şi faptul că primăria a început să inoveze: deocamdată blocuri cu ferestrele zidite, mîine-poimîine tramvaie fără şine (eventual prin furtul şinelor), încălzirea prin ţevi verticale, ce leagă apartamentele, dar prin care nu mai trece nici umbră de agent termic, salcîmi ai căror flori alungă albinele, credite pentru asfaltări ciuruite şi multe altele de-am putea organiza uşor şi un Festival al Inovaţiei Inutile (FII). Pe calea culturii europene, propunem şi un Festival al Înfloriţilor Salcîmi japonezi (FÎS, sau Marele FÎS), care să includă ritualul servirii ceaiului, concursuri de ikebane, lupte de sumo, cursuri şi concursuri de gheişe, de bushido, de politeţe, de feng shui, de rezistenţă la furturi ş.a. Să ne bucurăm aşadar : au înnebunit salcîmii japonezi... şi voi vreţi să fiu cuminte?

Tiberiu Brailean

• < Prev
• Next >