De câteva luni singurul oficial local care arată că se zbate să miște ceva în Iași e șeful CJ. Evident, pe Cristian Adomniței nu l-a apucat elanul doar pentru că i se rupe sufletul de Iași. Este politician înainte de toate și încă unul tânăr și extrem de abil, așa că pozează cât poate. Iar până acum o face foarte bine. 

Adomniței a discutat cu firme uriașe invitându-le la Iași (a făcut chiar și seminarii locale cu reprezentanții GE, spre exemplu), a convins ambasadorul SUA să vină și să facă donații spectaculoase spitalului de copii, l-a atras la alte acțiuni de imagine pe șeful Delphi, a copt la București un mare eveniment de business dedicat Iașului și a mai pus la cale tot felul de alte acțiuni spectaculoase. 

Până și dușmanii lui Adomniței recunosc evidența, șeful CJ se mișcă public foarte bine. De fapt nici nu era greu să se arate mai priceput la asta decât primarul. Închipuiți-vă numai scena în care Gheorghe Nichita îi explica în engleza sa de Bahlui ambasadorului SUA ce potențial are Iașul sau scena în care Nichita încerca să-l convingă pe șeful Delphi că s-a schimbat și nu mai este dispus să fugărească din Iași marii investitori ce nu cotizează la buzunarul său. 

Revenind la Adomniței: tragem linie și constatăm că, cel puțin deocamdată, Iașul nu s-a ales cu prea multe după exercițiile de imagine ale șefului CJ. Drept este că marile lovituri economice nu se dau peste noapte ci necesită ceva muncă. La fel de drept este și că Iașul nu are cele mai bune oportunități de pe piață. Dar esențial este faptul că s-au spus multe, s-au creat mari speranțe iar deocamdată nu se vede mare lucru.

Aurel DOBAȘU

• < Prev
• Next >