Alexandru Ioan Cuza ramâne în istoria României moderne drept un simbol al unitatii românilor din Moldova si tara Româneasca. Cuza si Cabinetul sau ramân ai poporului, pentru popor si alesi de popor.

În prezenta IPS Teofan, a diversilor politicieni locali si nationali si a multimii adunate în Piata Unirii primarul Gheorghe Nichita pare sa fi încercat prin discursul sau de joi dimineata sa legitimizeze legatura dintre 24 ianuarie 1859 si 24 ianuarie 2013 si, în felul acesta, sa stabileasca o continuitate între guvernul lui Cuza si guvernul din zilele noastre.

Cu toate acestea ethosul ,,generatiei unioniste" este cu mult diferit de cel al zilelor noastre, inclusiv contextul national si european de atunci si de astazi. Liderul iesean pare sa fi transformat sarbatoarea Unirii într-un proiect personal, împletind astfel traditia istorica cu propria dorinta de erijare a sa într-o persoana providentiala locala si nationala.

Într-un discurs de mai mult de sapte minute, primarul Iasiului evidentiaza curajul, viziunea, credinta si idealurile tinerilor politicieni providentiali din 1859 precum Cuza, Kogalniceanu, Alecsandri, Russo dar si a celorlalti unionisti caracterizati prin spirit umanist, patriotism viu si constiinta nationala. Acestia au ascultat de vocea poporului si problemele sale. Gheorghe Nichita îndeamna la împlinirea viziunii unionistilor, respectiv ,,O Românie puternica, o Românie prospera, o Românie europeana".

"Sunt omul politic care vorbeste din experienta sa, din faptele sale ..." continua liderul local. În felul acesta, dânsul încearca sa se faca recunoscut (confirmat) si legitimizat drept politicianul de care Iasiul-România are nevoie. Însa, primarul uita sa intre în detalii (macar punctual, dar poate nu era locul pentru a.a ceva) în privinta experientei si faptelor sale.

"Daca as fi stat doar cu mâna întinsa la Bucuresti nu reuseam mare lucru iar destinul Iasiului ar fi fost cu totul altul. Un destin amar si sarac". Astfel, primarul orasului încearca sau pare sa se erijeze în conducatorul salvator, în ,,omul providential". Ceea ce doreste acesta sa transmita este realitatea conform careia fara el noi iesenii si orasul nostru am fi fost sortiti esecului. Total gresit, din punctul meu de vedere.În pofida greutatilor pe care Gh. Nichita le-a întâmpinat în lupta sa pentru promovarea intereselor locale la nivel national ,,Orasul nostru este astazi într-un proces dinamic de dezvoltare si modernizare cum nu s-a mai întâmplat niciodata dupa 1989. Pot spune ca Iasiul este un exemplu, un model care prospereaza si care poate fi preluat". Din nou primarul Nichita uita ca nu s-a facut nimic în Iasi, sau aproape nimic, cu vreun banut de la guvern sau autoritati locale în anii anteriori accesarii fondurilor Uniunii Europeene, acest El-Dorado contemporan. Si atunci?

Mai mult, s-au cheltuit în jur de 100,000 euro pentru manifestarile din aceste zile. În plina criza si saracie, cine returneaza banii? Primaria sau iesenii? Doar circ si mâncare pentru multime. Obiectiv vorbind daca nu era UE, Iasiul ar fi avut cu adevarat un destin extrem de trist, însa nu daca Gh. Nichita nu ar fi fost primar. Dânsul uita voit (oare?) sa pomeneasca de fondurile europene de re-transformare a orasului într-unul european. Pâna si lozinca ,,USL iubeste Iasul" se facea pe banii europeni dar servea intereselor electorale USL-iene. Adica patriotism de import. Si înainte de acesti bani, USL nu iubea Iasiul?

În ce sens poate fi privit Iasiul drept ,,model"? Ce a adus primarul si echipa sa nou în oras în ultimii sapte-opt ani asa încât sa-l transforme într-un model? Cum a ,,iubit" USL orasul înainte de accesarea fondurilor europene? Mai mult, cu ce procent a ,,câstigat" Gh. Nichita alegerile locale în 2008 si 2012? Cum de este atâta haos în administratia sa când, spre exemplu, o simpla scrisoare trimisa local de catre Directia Finantelor Publice ajunge la destinatie dupa circa 40 de zile iar functionarii se plâng de lipsa de personal si volumul urias de munca dar si de faptul ca a fost vina Postei? Unde sunt spiritul antreprenorial-providential si viziunea manageriala?

Primarul concluzioneaza ca ,,E momentul marilor transformari, a deciziilor importante" si îndeamna premierul tarii ,,la lucruri îndraznete si remarcabile" astazi dupa cum s-a întâmplat în 1859. Paralela este clara. Mai mult, este nevoie de dialog, întelegere, unitate si solidaritate. Dar, în aceasta privinta majoritatea celor prezenti pe scena erau din USL. Unde sunt membrii opozitiei? Unde este solidaritatea si spiritul unionist de care vorbeste cu atâta avânt revolutionar primarul?

În discursul primarului s-au folosit o serie de sintagme cheie: ,,providential", ,,spirit/generatie unionist/a", ,,puternic/i", ,,viziune", ,,european", etc. S-a apelat la inginerii emotionale, la istorie cu ale sale personalitati remarcabile precum Cuza, Kogalniceanu, Alecsandri, etc. Mai mult, se doreste promovarea dialogului inter-partinic si inter-uman, în paralel cu îndemnul la transformari mari si decizii importante. Într-un cuvânt, discursul primarului se constituie drept o forta care sa  impulsioneze politicienii spre un Iasi, o Românie europeana, poate aparent utopica.

Toate bune si frumoase si într-adevar de aplaudat daca nu ar fi crunta realitate post-1989 dar mai ales amprenta spiritului bizantino-fanarioto-comunist mostenit de politicieni si nu numai. Altfel spus, ceea ce constituie politica locala si nationala dura sau Realpolitik-ul specific  României. Discursul de astazi încearca sa proiecteze o realitate dorita, mult-visata, care însa ramâne doar niste dorinte desarte (ceea ce anglofonii numesc ,,wishful thinking"). Si aceasta din cauza lipsei suprematiei legii. Întrebat astazi de ce exista parlamentari cu dosare penale, Crin Antonescu a raspuns ca acestia au fost alesi de catre români. Si are dreptate. Mai mult, Relu Fenechiu, cu dosar penal din 2012, întrebat fiind cum poate explica aceasta, raspunde ca dosarul a fost returnat în justitie.

Primarul Nichita uita de status-quo din politica româneasca si societate, de clivajul dintre guvernanti si guvernati, dar mai ales de destinul ,,amar si sarac" pe care-l are România din cauza imunitatii (parlamentare) a unor personaje ,,de calibru" indiferent de culoarea politica, zona de activitate, statut social, capital politic, etc. Astfel, România a suferit un colaps politic în anii de dupa 1989 (nu ca anii ceausisti ar fi fost mai buni) din cauza coruptiei generalizate. Si aceasta realitate este dovedita de recentele statistici europene si internationale, spre exemplu Eurostat si Transparency International, dar mai ales de dinamica interna româneasca. România ramâne în coada ierarhiilor europene alaturi de Bulgaria. În Indexul de Corup.ie pe 2012 România are scorul de 44 din 100, cu Norvegia, Finlanda si Noua Zeelanda în fruntea clasamentului (90 puncte). 100 reprezinta cel mai curat guvern, respectiv cel mai putin corupt guvern.

Spre exemplu Gh. Nichita uita ca unii fosti candidati ieseni la parlament din 9 decembrie 2012, actualmente parlamentari, au dosare penale (oare în guvernul lui Cuza câte dosare or fi existat?) fie datorita ,,bisnitei cu transformatoare", a trucarii de licitatii, respectiv afaceri cu statul prin diverse filiere antreprenoriale personale, a prevalentei ethosului comunist si UTCist specific unora dintre acestia cu functii în aparatul local înainte de 1989, a diverselor aliante inter si intra-partinice si familiale, a nomadismului politic, a lipsei platii datoriilor la stat, a raportarii de activitati fictive, a conflictului de interese, etc.. Unii au ajuns ministri. Altii au fost alesi pentru
al-4-lea, al-5-lea, al 6-lea mandat parlamentar. În plus, consiliile local si judetean par sa fie trambulina viitorilor parlamentari români.

Cuza si Cabinetul sau ramân ai poporului, pentru popor si alesi de popor. Desi pe vremea acestora nu exista votul universal iar domnitorul a fost votat de cei care promovau dezvoltarea industriala a tarii si conservatori, primii devenind liberali. Aici este diferenta între politica acelor zile si cea de azi. Se pare ca guvernul sau si Cuza au fost atât de apropiati de popor încât au ,,lovit" în interesele liberalilor si a conservatorilor – sa nu uitam dizolvarea parlamentului în 1864 de catre domnitor si promovarea diverselor legi favorabile taranilor, patura cea mai saraca a României, în pofida opozitiei liberalilor (!) si a conservatorilor. Prin urmare Cuza a fost înlaturat printr-o lovitura de palat orchestrata de catre cele doua tabere politice în februarie 1866.

Pâna la urma, emanciparea tarii, promovata de domnitor a daunat intereselor personale si de grup ale liberalilor si conservatorilor. În viziunea primarului de Iasi câta coruptie era atunci si câta exista astazi în institutiile publice? Micul respiro politic cuzist a fost urmat de ample perioade de mentinere a natiunii într-o stare de obedienta si dependenta economica, inclusiv în perioada monarhista, a existentei coruptiei clasei politice, desi într-adevar perioada monarhista ante-1930 (între 1930 .i 1940 au existat 18 guverne, atât de ,,stabila" a fost structura politica carlista) pare sa fi fost mai benefica pentru popor decât cea comunista sau post-comunista.

Mai mult, implicarea aparenta a primarului în sustinerea ilegala a proiectului PALAS, dupa cum documenteaza mass media, contravine spiritului unionist al guvernului Cuza. Oare lui Cuza ce fel de ilegalitati institutionale i se pot reprosa? Primarul a fost de fapt întrebat de acest aspect chiar astazi în timpul baii de multime alaturi de premier – acestuia din urma, la rândul sau, i s-a reamintit de problema plagierii tezei de doctorat, eterna imoralitate academica româneasca (în alte tari cei dovediti ca au plagiat si-au dat demisia de onoare din functiile pe care le aveau).

Dublu standard si retorica subversiva promovata astazi nu numai în politica, dar si în educatie, sanatate, diverse domenii economice, în societate sau în institutiile religioase ramân apanajul unui trecut fantomatic fata de care, în pofida ,,europenizarii" tarii, românii si mai marii nostri ramânem captivi. Textura discursiva a primarului de astazi este un câmp de studiu interesant în conditiile în care Cuza si Cabinetul sau, desi incoruptibili si cu adevarat pentru popor, sunt aparent folositi astazi la legitimizarea structurilor politice locale si nationale confruntate cu posibile probleme de justitie. Aceeasi strategie a fost folosita de Ion Iliescu pentru ca FSN sa poate avea legitimitate politica dupa ,,disparitia" regimului ceausist desi, dupa cum este documentat, cele mai multe  victime (în jur de 8-900, dintr-un total de circa 1200) s-au înregistrat dupa executarea sotilor Ceausescu. Tacticile si strategiile comuniste nu dispar atât de usor.

Ducu LARIE

• < Prev
• Next >