Tot mai mulţi din tinerii de valoare ai Iaşului îşi văd viitorul la companiile multinaţionale. Aparent totul ar fi OK - tineri păstraţi în Iaşi cu salarii peste medie, asigurări sociale, maşini de serviciu ş.a. - dar pentru cine ştie să vadă dincolo de aparențe este de fapt o tragedie. Ademeniţi de aparenta securitate pe care o oferă o companie de talia Delphi, XEROX, Continental ş.a. cei mai mulţi din tinerii de valoare renunţă să încerce măcar să construiască ei ceva. Fiecare dintre ei a avut măcar un vis pe cont propriu, fie şi atunci când era student, dar tot mai multe din aceste creiere renunţă la aspiraţiile personale.

Sondaje efectuate din 2008 încoace asupra studenţilor buni aflaţi în ultimul an de facultate arată că peste 80% dintre ei ori au fost deja înrolaţi de o multinaţională sau o firmă ce aspiră la acest statut, ori visează să ajungă angajaţi acolo. Dramatic de puţine creiere refuză şablonul - salariu de 1000 de euro, maşină de serviciu, IPHONE 4 - pentru a risca pe cont propriu. 

Problema e că în acest ritm Iaşul va ajunge în câţiva ani fără micile motoraşe ce pot naşte scânteia dezvoltării. Progres nu înseamnă PALAS, loc unde sute de absolvenți de IT fac lohn IT nu dezvoltare, loc unde nu se creează ceva inovativ ci doar se aplică șabloane occidentale care toacă bani. Progres înseamnă TOTAL GAZ, Electra, KOSAROM și alte firme de acest tip. Firme născute din nimic de ieșeni vizionari care au avut puterea să riște, să inventeze, să se dezvolte pe cont propriu, să creeze ceva nou. Firme care plătesc impozite aici, nu exportă profitul ori se declară cu pierderi pentru a plăti statului ceva. 

Am vorbit în ultima vreme cu toți cunoscuții pe care-i știu activând în multinaționale. Unii dintre ei sunt directori pe România, oameni cu o pregătire extraordinară pentru economia de piață. Mai puțin de un sfert dintre ei iau măcar în calcul varianta unui business privat deși toți, absolut toți, au acuzat epuizarea fizică și psihică din cadrul multinaționalelor. Până și oamenii care sunt obligați de serviciu să facă naveta luni-vineri la București ori să umble prin țară și câte trei săptămâni pe lună, până și ei au reacționat cu spaimă la ideea de a risca să facă ceva pe cont propriu. 
Iar cei câțiva care au admis că ar putea încerca să stea pe pe propriile picioare, să facă ceva inovativ și oricum mult mai profitabil în plan personal, au invocat ceea ce tot spun și eu de ani de zile: problema nr. 1 este lipsa unui cadrul local care să stimuleze noile afaceri. Dacă Primăria și Consiliul Județean, ori universitățile, ar aloca 1% din bugetul lor anual expres pentru susținerea noilor afaceri, Iașul ar câștiga enorm.

Acești bani se cheltuie acum, cel mai adesea, pe prostii ce nu aduc nici un beneficiu orașului și județului - fotbal mediocru, artificii și concerte pentru votanți, sau altele. Dacă ar fi direcționați spre tinerii ce refuză plafonarea, spre tinerii ce pot oferi Iașului speranța de mai bine, ar fi o investiție mult mai utilă.

Aurel DOBAȘU

• < Prev
• Next >