În vremea din urmă, umblu des prin Balcani și prin alte țări europene: Austria, Germania, Slovacia, Ungaria. Săptămâna trecută, în Macedonia am realizat brusc că cel mai cunoscut export românesc nu este nici Dacia, nici Hagi-Popescu, nici măcar Nadia, ci DNA-ul!

În conversațiile mele mai mult sau mai puțin de complezență, mi se spune adesea de către tot soiul de oameni: „Din România? Zău? Păi voi aveți procurorul ăla tare, o femeie care a băgat la închisoare un fost prim-ministru. Noi știm, am făcut și noi aici un birou după modelul vostru!” Anecdotal? Sigur, nu posed aparatul statistic să produc un sondaj de opinie sau infrastructura unor focus group-uri structurate din care să iasă informație cuantificată. Pe de altă parte nici celelalte brand-uri de țară: Hagi, Nadia, Ceaușescu, Dracula n-au fost vreodată auditate riguros.

Mulți știu și cum o cheamă pe șefa DNA-ului, ceea ce mi se pare sincer neverosimil și totuși se întâmplă. Las' că un procuror nu condamnă, ci doar urmărește penal și că doar un judecător poate dispune pedepse, imaginarul colectiv balcanic se aprinde iute și se lasă sedus de imaginea unei improbabile Ioana D’Arc de prin pârdalnica parte de lume.

În aceeași zi, citesc în presa românească în tonuri afectate opinii care zugrăvesc avântul falangei anticorupție ca pe nefericită alunecare în samavolnicia anilor '50, când comuniștii ucideau prin pușcării elita unei lumi apuse.

Cum este posibil, mă întreb, ca doar de la 700 de kilometri mai la sud unora să li se pară că țara mea s-a ridicat în empireul justiției, iar la București cel puțin o parte dintre noi să creadă că suntem un stat mafiot, sufocat de ocultația serviciilor secrete și a procurorilor discreționari?

Nu mă încumet să-mi dau cu părerea. Tot ce vreau să spun este că dacă DNA-ul este suficient de convingător să fie copiat cu mândrie și de alții, asta înseamnă fie că zvârcolirile unora nu sunt decât o formă de retorică cinică și resentimentară, fie că, egal posibil, vom fi fiind epicentrul neocomunismului torționar.

Poate suntem vestitorii apocalipsei pentru cei care se iau ca niște strigoi după d-alde noi.

Din această dilemă nu puteți ieși. Am zis.

Editorial semnat de Nicu Pană si publicat pe Republica.ro

• < Prev
• Next >