Acum cativa ani m-am mutat din oras la o casa micuta , undeva la vreo opt kilometri dar am ramas visceral legata de oras. Lucrez in Iasi, imi duc la scoala copilul, vin la medic, la teatru sau la film si pocorn.

A durat ceva timp pana cand am inceput sa percep diferentele. Sa inteleg in ce fel imi pusese dumnezeu mana in cap. Intai a fost gazul de esapament ce parea ca se concentreaza brusc in prima intersectie aglomerata in timp ce imi scosesem nasul pe geam. Apoi duhoarea din vremea caniculei, cand orice fragment de materie organica uitat cu darnicie intentionata pe jos se transforma intr-un terorist olfactiv. Dar cel m-ai mult m-au impresionat scarile de bloc. Mirosul de statut imbacsit persista vreme lunga dupa ce trece caldura , eventual se imbogateste de umezeala ranceda in vremea ploilor de toamna.

Ieri dimineata am cautat o farmacie deschisa foarte devreme. Cum toate par vorbite intre ele si nu fac ochi mai devreme de ora opt...farmaciile, ma intelegeti, am facut mai multe drumuri prin oras cautand una deschisa si dispusa sa-mi trateze migrena. Asa ca, fortata de imprejurari, am facut cinci opriri prin diferite locuri din oras. De data asta am fost absolut incantata. Tot orasul e plin de parfumul teilor !!!!!
Oriunde m-am oprit, mirosul divin parea sa ma urmareasca iar eu l-am savurat cu recunostinta.

In ultima perioada am urmarit, de multe ori fara sa vreau, pe facebook, opiniile pro sau contra diferitilor copaci, taierilor, plantarilor sau replantarilor.

Stimabililor, vorba lui Caragiale, voi cei responsabili cu tot ceea ce inseamna orasul nostru, lasati teii in pace!!!

Iasiul care duhneste unsprezece luni pe an are si el, si locuitorii lui, o luna binecuvantata cu parfum de tei. De parca celelalte toate trebuie sa ispaseasca pentru atata bucurie.

LASATI TEII IN PACE !

Iuliana Apostu

• < Prev
• Next >