La sfârşitul lunii mai 2013 vine şeful departamentului "Investigaţii" de la TELE M şi-mi spune: "aseară, la mine în emisiune Tiberiu Brăilean (Dumnezeu să-l Ierte -n.m.) a spus că a fost coleg de facultate cu noul şef al Fiscului şi că acesta a colaborat cu Securitatea. Hai să amplificăm subiectul". Nebun Călin Ciobotari, ca un adevărat jurnalist, nebun şi eu (cum nu prea ar trebui să fie un mic proprietar de presă locală). "Hai să facem tărăboi, sesizează organele competente", îi spun lui Călin. Şi imediat îmi pune sub nas adrese oficiale către diverse instituţii. Semnez fără ezitare, fără să am nici cea mai mică bănuială despre iureşul care avea să iasă.

Peste vreo două săptămâni vine la o emisiune la TELE M preşedintele CJ, Cristian Adomniţei. Evident speriat, îmi spune că l-a luat la rost şeful naţional al Fiscului şi că e "groasă" pentru mine: "nu ştiu cine i-a spus asta dar Diaconu «crede» că «TELE M este televiziunea lui Adomniței». I-am spus că nici vorbă de așa ceva dar m-a amenințat. Ce ai făcut de a sărit așa?". I-am povestit despre sesizările privind trecutul de "turnător" al lui Gelu Diaconu iar Adomniţei a replicat: "nu ţi-e bine? Vrei să te omoare Fiscul?".

Tonul catastrofic al lui Adomniţei m-a cam speriat pe moment, dar nebunia de jurnalist a învins: "hai să vedem ce-mi poate face Diaconu", am răspuns eu. Eram deja "iubit la maxim" şi de primarul Iaşului, Gheorghe Nichita (altul care visa că sunt păpușa lui Adomniței, nu jurnalist independent), aşa că o prigoană comună PSD + PNL mi se părea imposibilă.

În următoarele câteva luni toate firmele mele au fost verificate la sânge, dar nu s-a găsit nici o neregulă majoră. Am primit totuşi amenzi, unele mult prea evident nesimţite (ex: 20.000 de lei pentru o operaţiune făcută de TELE M cu mult înainte de a prelua eu postul tv). De fiecare dată funcţionarii Fiscului se arătau foarte stingheriţi, semn clar că trebuiau să execute un ordin.

La fiecare asemenea desant mă chinuiam să ghicesc cine e în spate: Nichita sau Diaconu?

De parcă nu era suficientă hărţuiala asta, şantajiştii de presă (adică BZI şi 7Est) erau alimentaţi constant de Fisc, primind ilegal informații despre situația financiară a firmelor mele. Astfel măcar o dată la 6 luni, fiţuicile de şantaj ştiau ce clienţi aveam şi cam ce plătea fiecare, prilej numai bun de mers peste acei clienţi şi luaţi la pumni şi picioare mediatice: "îi dai bani lui Dobaşu? Las că vezi tu" era formula standard folosită către acei clienţi în loc de "Bună Ziua". Culmea cinismului, șantajiștii de presă urlau apoi că eu sunt protejat ba de PNL, ba de oameni din PSD (înțelegi DNA-ule ceva din asta?).

În acest context era imposibil să fac vreun pas greșit d.p.d.v. fiscal. Din informațiile mele însă în același interval de timp fix șantajiștii asmuțiți asupra mea se ștergeau pe bocanci cu legile fiscale (verifică, DNA-ule, și vezi cine e infractorul dintre mine și ei?).

De asta am simțit o mare bucurie joi, recunosc deschis, la auzul veștii că Gelu Diaconu a fost demis. NU aștept reparații din partea Fiscului pentru prigoana din ultimii ani, dar mi-aș dori ca noul șef național al Fiscului să impună un tratament egal pentru toți contribuabilii. Verificările la sânge făcute firmelor mele să fie replicate și în ograda lui Ghiocel Asimionesei, apoi în cea a lui Gabriel Gachi. Să se vadă public cine a păcălit statul și cine nu.

Aurel DOBAȘU

• < Prev
• Next >