În 2012 Iaşul îl avea pe Relu Fenechiu ministru al Transporturilor şi s-a "lipit" rapid de o finanţare de aproape 60 milioane euro pentru Aeroport. Apoi Fenechiu a fost decapitat, spre bucuria multora, dar Iaşul a rămas văduvit de o importantă sursă de lobby.

În 2012 la conducerea CJ venea Cristian Adomniţei. Imediat au început să curgă proiectele inovatoare - FILIT, târg de Crăciun, prezentări publice ale oportunităţilor locale de afaceri, investitori de calibru aduşi la Iaşi. Din primăvara 2015 şi Adomniţei a fost decapitat politic, iarăşi spre bucuria unora, însă Iaşul a pierdut tot ce s-a făcut bun până atunci la CJ.

În 2012 Iaşul avea şefi de nivel naţional - Vasile Astărăstoae la Colegiul Medicilor, Maricel Popa era secretar de stat şi şef al unor comisii ce puteau aduce investitori la Iaşi, MIhail Vlasov şef la Camera de Comerţ a României. Toţi au căzut, evident că spre bucuria stupidă a unor ieşeni, dar oraşul şi judeţul a mai pierdut serios la capitolul influenţă şi beneficii.

Până şi Gheorghe Nichita îl pot trece la capitolul pierderi dacă ţinem cont că urmaşul său, Mihai Chirica, este de un penibil şi o inutilitate cum n-am crezut să existe.

Acum Iaşul nu mai are nici o locomotivă de nivel naţional iar rezultatele se văd. Investiţiile publice sau private de anvergură lipsesc cu desăvârşire, şomajul creşte, nivelul de trai e mult sub cel din oraşele similare (Cluj, Timişoara sau Braşov), pentru autostradă nu s emai agită decât nişte nebuni pe Facebook şi gata. Nu avem decât fasole şi cârnaţi împărţite populist de un viceprimar ce a intrat deja în istorie prin ruşinile tăierii teilor şi a ratării titlului de capitală culturală europeană.

Aurel DOBAŞU

• < Prev
• Next >