Fost inspector general școlar la Iași și prefect timp de șase luni, profesorul Luciana Antoci crede că acum școala se află într-un moment greu iar statutul profesorului este erodat. Mai mult, consilierul premierului pe probleme de educație, Luciana Antoci vorbește și despre o „tiranie” a părinților dar și despre profesori care ies din universități slab pregătiți din punct de vedere al practicii pedagogice.  Care sunt cele trei mari provocari actuale din domeniul învățământului preuniversitar? Consilierul premierului Ilie Bolojan pe probleme de educație, profesor Luciana Antoci.

Prima și cea mai importantă problemă cu care ne confruntăm în sistemul de educație este ecartul foarte mare între mediul rural și mediul urban în ceea ce privește șansele egale ale elevilor de a avea acces la servicii educaționale de calitate. Chiar dacă ne referim la faptul că, și știți foarte bine, în ultimii ani condițiile materiale din școli s-au îmbunătățit semnificativ, mai ales prin investițiile din Planul Național de Redresare și Reziliență, rămânem în continuare în mediul rural cu vulnerabilități în ceea ce privește accesul profesorilor la școli, pentru că sunt distanțe foarte mari, este un navetă greu de suportat, pe de o parte.

Iar pe de altă parte vorbim despre copii care trăiesc în familii care sunt vulnerabile din punct de vedere social, în sărăcie accentuată, în excluziune socială, fără suportul părinților în ceea ce privește parcurgerea unui traseu educațional, de multe ori cu părinți plecați la muncă în străinătate și fără tutoriatul unui adult. Cu alte cuvinte, sunt copii care au nevoi educaționale speciale și pentru care trebuie gândite programe naționale de intervenție, pentru că numărul lor este foarte mare.

Care este a doua provocare?

A doua provocare foarte importantă este legată de dialogul cu profesorii. Am sentimentul în acest moment că este o ruptură între mediul decizional de la centru și oamenii din școli, de la catedră. Este extrem de important să înțelegem că suntem toți de aceeași parte a baricadei. Eu sunt profesor și voi rămâne profesor întotdeauna și mă interesează punctul de vedere al oamenilor care lucrează față-în-față cu elevii în fiecare zi, pentru că pulsul școlilor de acolo trebuie luat. Părerea mea este că trebuie cumva fluidizat acest dialog între instituțiile centrale și școlile din teritoriu și deciziile să fie obligatoriu ancorate în studii, în cifre, în rapoarte care să reflecte practic realitățile din școală.

Și a treia provocare pe care o văd ca și consilier pe probleme de educație preuniversitară a premierului este, din punctul meu de vedere, extrem de important ca în perioada următoare resursele școlilor să meargă către o reorganizare a rețelei școlare și către formarea profesorilor. Pentru că a fost o mare concentrare pe ceea ce înseamnă asigurarea infrastructurii materiale. Din păcate, însă, a fost destul de slab dialogul cu universitățile care formează cadre didactice. Este o discuție acum în spațiul public legată de faptul că sistemul Bologna a scos foarte multe generații de profesori cu trei ani de studii universitare care nu au avut parte de o pregătire practică foarte aplicată și care n-au nici în școală mentoratul pe care, de altfel, Legea Educației îl prevede în funcțiunea operațională. Din perspectiva aceasta, mulți dintre ei, dacă vin un an-doi în sistem, de cele mai multe ori renunță, pentru că nu-și găsesc suportul, nu-și găsesc ancorele să facă pasul către cariera didactică. Deci grija pentru pregătirea resursei umane mi se pare că trebuie să fie o prioritate a factorilor decidenți în perioada următoare.

Avem profesori nemulțumiți care nu mai au încredere în liderii de sindicat, pentru că nu fac boicot didactic. În același timp, nu au încredere nici în conducerea Ministerului pentru că acum au 20 de ore pe săptămână și fac dosarele pentru burse, fac ceea ce numesc „hârțogăraie”. Cum vedeti posibile rezolvări?

Nemulțumiri rămân și foarte multe dintre ele sunt justificate. Chiar dacă colegii mei profesori nu au reacționat la începutul anului școlar și eu le mulțumesc pentru asta, pentru că ei reprezintă în continuare o categorie profesională care are capacitatea să se ridice deasupra contextelor și să meargă la catedră pentru a-i sprijini pe elevi.

Cu toate acestea, spuneam, nemulțumirile există și au justificări reale, în sensul în care nu vorbim doar despre creșterea normei didactice la 20 de ore pe săptămână. Profesorii oricum stăteau în școală peste 20 de ore și vă spun că știu asta ca om de școală, ci vorbim despre, în primul rând, recunoașterea socială a statutului unui profesor. De 35 de ani încoace, vorbim despre faptul că statutul profesorului s-a degradat treptat, treptat. Nu știu să fi fost o stabilizare sau un salt din punctul acesta de vedere.

Există un rol social pe care profesorii trebuie să-l aibă recunoscut și pe care trebuie să și-l redobândească. Nu vor putea singuri. Au nevoie de sprijinul administrației centrale, au nevoie de un cadru legal care să le consolideze statutul în școală, pentru că nu vă ascund faptul că știu și din ipostaza de inspector școlar general că există situații în care vorbim chiar despre o tiranie a părinților în unele dintre școli. Profesorii nu mai au putere, nu mai au autoritate să facă educația așa cum au fost învățați să o facă din perspectiva profesioniștilor. E nevoie de o reașezare din perspectiva legislativă și e nevoie, spuneam, de o consolidare a statutului profesorilor. Nu vorbim doar în termeni de câștiguri care se reflectă în salariul sau în veniturile lunare, ci vorbim despre un statut profesional care merită consolidare.

Veniți cu o expertiză și cu dorința de a schimba, dar o va putea face premierul Ilie Bolojan? Am avut multe mandate în care  „România Educată” a rămas doar pe hârtie.

De asta eu am decis să merg la București. A fost o decizie complicată, este foarte adevărat, greu de luat, însă am hotărât până la urmă să fac acest pas pentru că eu cred în puterea premierului Bolojan de a schimba din temelii sistemul de educație, evident, cu argumente și cu o consultare foarte serioasă a oamenilor de școală.

Dacă nu veți fi de acord cu o măsură propusă de ministrul Educației, Daniel David, în ceea ce privește învățământul preuniversitar, cum vă veți poziționa în fața premierului?

După trei decenii de experiență în educație, cred că mi-am câștigat dreptul de a spune ceea ce cred și de a duce în mediul decizional de la București cunoașterea problemelor de la firul ierbii.

• < Prev
• Next >