Credeţi că sirienii nu vor să vină în România şi caută toţi cu disperare Germania? E o iluzie iar cel mai bun exemplu este Michael Nseir, un sirian "refugiat" la Iaşi de 17 ani şi ajuns aici putred de bogat. Extrem de discret în apariţiile publice, Nseir este cunoscut în mediul de afaceri drept "cel mai bogat arab din Moldova" fiind posesorul unei averi la vedere de minim 50 milioane euro. Surse foarte bune din piaţă îl dau însă mult mai bogat- "minim 200 milioane euro" - dar tot aceleaşi surse admit că "ce are afară nu e pe numele lui".

Ce are Nseir

E patronul Moldoplast, coproprietarul hypermarketului Baumax, a fost patronul celor mai multe din terenurile TEROM, al terenului pe care au fost fabricile Lynx şi Michael.com (acum acolo a fost început complexul rezidenţial Arena şi a răsărit un magazin Lidl). Are fabrici de confecţie prin Iaşi, Paşcani şi în alte orăşele din Moldova, dar acestea sunt doar vârful iceberg-ului.

Se spune că el este în spatele uluitoarei afaceri TE-Rox Prod, business patronat oficial de Doina Cepalis, cea care a ajuns nr. 1 mondial pe segmentul producţiei de centuri şi scaune auto pentru copii. Tot despre Michael se spune că e păpuşarul altor afaceri de zeci de milioane de euro din toată Moldova.

Ca să fie clar cât de bogat e sirianul "refugiat" la Iaşi, e suficient să spunem că Michael Nseir are o vilă imensă la Bârnova, cu o piscină olimpică interioară. Numai această proprietate a costat în anul 2000 circa 1,5 milioane dolari. Gândiți-vă că statul român n-a găsit în ultimii 15 ani bani pentru a construi o piscină publică de asemenea dimensiuni, dar Michael Nseir şi-a permis un astfel de răsfăţ.

Tun după tun

Apropiaţii îl descriu pe Michael Nseir drept un excelent speculant, averea fiind clădită prin afaceri spectaculoase, de genul celor în care "bagi un leu dar scoţi zece". Un astfel de exemplu este privatizarea Moldoplast. În 2005 a cumpărat fabrica falită în schimbul a mai puțin de un milion de euro (e drept că şi-a asumat şi datorii de alte trei milioane) dar la scurt timp a vândut Agenţiei Naţionale de Cadastru, adică tot statului, sediul administrativ al fabricii (1500 mp) pentru 2,8 milioane euro. Numai că Oficiul judeţean de Cadastru nu s-a mutat acolo nici azi, deoarece clădirea e într-o avansată stare de degradare. Ca să fie şi mai limpede ce afacere e asta, la licitaţia de privatizare nu a venit nimeni în afară de Michael Nseir, iar la cea de vânzare a sediului administrativ nu s-a înfipt decât Oficiul de Cadastru deşi era vorba de o clădire dărăpănată într-un Iaşi plin de clădiri noi care în mod cert sunt mai mari dar mai ales mai ieftine decât vechiul sediu al Moldoplastului. De ce nimeni nu a îndrăznit să concureze cu Nseir?

O explicaţie a acestui gen de afaceri o oferă chiar sirianul. Imediat după ce şi-a scos banii pe seama statului, Nseir a socotit că e cazul să repare alte şandramale de la Moldoplast. Iar lucrările au fost încredinţate firmei lui Relu Fenechiu, tartorul judeţului în acel moment. Tot firma lui Fenechiu a făcut şi amenajările pentru centrul Baumax în care Nseir anunţă că a investit 7 milioane euro.

Provine dintr-o familie bogată

Născut în oraşul sirian Lattaqia, pe 15 ianuarie 1962, Nseir provine dintr-o familie bogată, de religie protestantă. Tatăl său, Wadie, este un important armator stabilit în Grecia, fiul sau lăudându-se că, înainte de 1989, Wadie a făcut afaceri cu Onassis însuşi.

Deşi oficial a avut la dispoziţie suficiente fonduri cu care să poată demara afaceri de anvergură - tatăl său cumpăra un vapor cu 2 milioane de dolari în 1988 şi derula businessuri de sute milioane dolari -, în cercurile de afaceri locale se speculează de mult timp varianta că Nseir ar fi utilizat alte fonduri în acest sens.

Speculaţiile sunt de înţeles dacă ţinem cont de evoluţia lui Nseir în România. A venit la Iaşi la începutul anilor `80, ca student la UMF (a terminat aici specialitatea ginecologie). Imediat a devenit lider al comunităţii studenţeşti arabe, comunitate care i se adresa atunci cu „domnu' colonel". Tânăr şi neexperimentat, Nseir se afişa cu 3 maşini străine, dintre care una - Toyota Cellica, cu faruri escamontabile - făcea furori prin campus-ul Tudor Vladimirescu, unde până şi Daciile erau rare. Dar maşina "cea mai cea" a fost un Mercedes nou nouţ trimis în 1988 de tatăl său care auzise că odrasla circulă în România "doar" cu un Ford Escort și îl făcea astfel de rușine.

Această opulenţă pe vremuri de restrişte nu i-a adus necazuri din partea Securităţii, fapt care iarăşi spune foarte multe.

Studenție de lux, apoi fugă ciudată din România

În primul an de studenţie a stat la Hotelul Unirea, pentru ca "UMF-ul avea niste camine în Copou cu patru locuri în camera, deci nu prea erau conditii. Ulterior, s-a construit caminul de garsoniere T22, din Tudor Vladimirescu, acolo unde m-am si mutat începînd cu anul doi de studii", după cum a povestit la un moment dat Nseir unui ziarist ce a vrut să-i coafeze imaginea.

A trăit pe picior mare cât a fost student, martorii vremii relatându-ne poveşti picante pe care nu avem însă cum să le probăm.

Dupa 1990, sirianul a plecat în ţara natală, revenind în România de mai multe ori, ultima data stabilindu-se definitiv la Iaşi în 1998. Până atunci nu a făcut însă afaceri semnificative, parcă doar tatonând terenul. A deschis mai multe firme în domeniul textilelor si consultatiilor medicale, dar nu era nimic important.

Are o soţie canadiancă şi doi copii la Londra

Între 1995 şi 1998 a stat în Olanda, fără a se cunoaşte prea multe detalii despre această perioadă. Se ştie doar că atunci s-a căsătorit cu o siriancă de cetăţenie canadiană împreună cu care are doi copii (doi băieţi de 21 respectiv 17 ani). Familia i-a rămas la Londra, loc unde sirianul face naveta aproape săptămânal.

Din 1998 Nseir s-a stabilit în Iaşi şi a dat drumul facerilor pe picior mare. Fapt care l-a adus rapid în anturajul politicienilor vremii.

Solcanu l-a lansat în public

A devenit repede prieten de familie cu Ioan Solcanu (fost tartor absolut al judetului în perioada 2000 - 2004), asta deşi politicianul avea pe atunci o adevărată aversiune faţă de afacerişti, mai ales cei de origine arabă. Această legătură a fost cimentată de un eveniment excepţional.

Prin 1997, Bogdan Solcanu (fiul viitorului stăpân al judeţului) se apucase de afaceri şi a început să trimită la muncă în străinătate sute de oameni. Cum acele plecari nu erau tocmai conform legii, ele au trezit suspiciunea autorităţilor (era guvernare CDR), iar Solcanu jr. a intrat în panică. „Prinţişorul” a cautat rapid o plecare într-o ţară care nu făcea extrădări, moment în care a intervenit salvator Michael Nseir. Arabul a aranjat imediat o bursă de 2 ani la Damasc pentru fiul celui ce avea să stăpânească Iaşul cu mâini de fier.

PSD-ul i-a servit zeci de milioane de euro

Drept recunoştinţă pentru acest ajutor, Ion Solcanu l-a sprijinit puternic pe Michael Nseir după venirea PSD-ului la putere. Încă din toamna lui 2000, când mai toţi oamenii de afaceri locali se călcau pe picioare în anticamera Senatorului, Michael Neir avea intrare directa, până şi Gheorghe Nichita fiind nevoit să-i facă loc. Apropiati ai PSD spun ca Solcanu a mers atât de departe încât îl invita personal pe Nseir la tot felul de petreceri de familie, ocazie cu care Nseir interpreta de fiecare dată cântecul „Noi suntem români".

Cu sprijinul lui Solcanu, cel care îl prezenta pe Nseir peste tot drept „cel mai mare investitor din Moldova", a cumpărat numeroase active ale statului. Toate la preţuri derizorii, după care urma revânzarea cu profituri de minim 500%.

Cireasa de pe vârful tortului oferit de PSD a fost achiziţionarea cu doar 6 euro/mp a 12 ha la TEROM de la un alt sirian (Nanaa) tocmai când acesta avea mari probleme cu legea. Terenul a fost vândut rapid, aproape în totalitate, pentru 100-150 de euro/mp, rezultând un profit spectaculos.

Un alt tun marca Nseir-PSD a fost dat cu silozurile Comcereal. Acestea au fost achizitionate de sirian prin intermediul lui Andrei Panaitescu, contra sumei de 11 miliarde lei si vândute rapid pentru 88 miliarde lei către patronii din acea vreme a fabricii de ulei.

Relatiile apropiate cu Solcanu l-au determinat pe acesta din urma să îi comande lui Nseir executarea tuturor tricourilor şi şepcilor folosite de PSD în campania electorală 2004.

Ajutat puternic si de Cârlan si de Fenechiu

Şi pentru că afacerile merg unse atunci când esti prieten cu cine trebuie, Nseir s-a împrietenit brusc în 2004 cu liderii locali ai PNL şi PD. Cu Fenechiu se ştia bine de când era student, dar relaţia se răcise, iar cu Dan Cârlan era vecin de fabrică în Tătăraşi. Acestuia chiar i-a cumparat şandramaua atunci când PD-istul a anunţat că devine "politician profesionist" aşa că-şi vinde afacerea, i-a acceptat secretara - Magdalena Ghimpu - în CA de la Moldoplast, iar apoi tot sirianul se arătase disponibil să finanţeze un post tv pe care Cârlan s-a chinuit 3 ani să-l scoată pe piaţă dar n/a mai reușit.

Graţie sprijinului şefilor PNL si PD, Nseir a cumparat în 2005 Moldoplast-ul cu cca 1 milion euro, plus promisiunea acoperirii unor datorii de 3 milioane euro. Tunul este imens, daca ţinem cont de faptul ca Nseir a vândut rapid sediul administrativ al Moldoplast pentru 2,8 milioane euro şi a rămas şi cu aproape 18 ha evaluate de agentii imobiliari la circa 60 de milioane de euro în momentul de vârf al pieţei imobiliare.

Lui Nichita îi era frica de Nseir

Un alt politician important cu care sirianul nostru a avut relaţii foarte bune este Gheorghe Nichita. Apropiaţii primarului Iaşului susţin că Nichita a fost foate reticent faţă de Michael, iar asta din cauza atenţiei excesive pe care Solcanu i-o arăta sirianului. După ce a fost făcută rocada la conducerea PSD Iaşi nu a mai fost însă nici o problemă. Cu toate acestea, cunoscătorii spun că Nichita, deși ajunsese unul din politicienii importanți ai României, păstra o anumită teamă faţă de Michael din cauza relaţiilor excelente pe care sirianul le avea. Poate de aceea Nseir a fost şi unul din extrem de puţinii afacerişti necălcaţi pe bombeuri de către funcţionarii Primăriei şi nestrâns cu arcanul pentru a deveni acţionar la Poli Iaşi (aşa cum au păţit Iulian Dascălu, Viorel Roman, Bogdan Cihodaru, Ioan Prisecaru, Maricel Popa, Lucian Grecu ş.a.) sau cotizant de nevoie la acțiunile PSD.

S-a asociat cu tot felul de VIP-uri

De-a lungul timpului Nseir a avut asociați dintre cei mai diverşi. La Impsan Pro Familia s-a înconjurat de medici care de care mai renumiţi (Dănuţ Costin, Eusebie Zbranca, Mircea Covic). La Eurotex, asociat îi era un britanic, Michael Demosthenous, iar la Juventus a fost alături de Toader Burţilă (milionar păşcănean cu care s-a certat după ce a încercat sa preia hotelul Orizont printr-o manevra spectaculoasa). La Michael.com actionar cu 1% este Iustina Benţa, soţia patronului de la Select - Constantin, ea fiind şi administrator al societăţii (Iustina a fost şi prima soţie a lui Fenechiu). Nseir este bun prieten cu Benţa, la un moment dat zvonindu-se pe piata ca de fapt sirianul ar fi adevaratul proprietar al complexului Select. Acum se zvoneşte că el ar fi patron din umbră al hotelului RAMADA, proprietate deţinută oficial de Andrei Panaitescu.

Un alt coacţionar surpriză găsim la Romtrack: Dragoş Pavăl, boss-ul de la Dedeman, şi Emil Pinteală, fost acţionar la Moldrom, şi asociat al ex-deputatului Paul Neamţu.

Şi-a luat primul Maserati nou-nouţ din Iaşi

În 2007 şi-a luat un Maseratti albastru în valoare de 216.000 euro, prima maşină de acest gen din Iaşi. Tot atunci şi-a comandat şi un elicopter de 500.000 de euro, achiziţie făcută iarăşi în premeieră.

Cu ceva timp înainte Nseir rupsese gura târgului cu o supervilă dotată cu o piscină olimpică, doar bazinul de înot necesitând o investiţie de peste 1.500.000 de dolari (asta la nivelul anului 2000). Se ştie ca are afaceri şi proprietăţi imobiliare consistente şi în Olanda şi Marea Britanie, ţări cu un regim fiscal extrem de permisiv pentru străinii ce aduc bani acolo.

Omul său de bază este ginerele influentului procuror Bădărău

Unul dintre cei mai misterioşi asociaţi ai lui Nseir, dar şi administrator al uneia dintre firmele acestuia, este Andrei Panaitescu, fostul ginere al procurorului Dan Bădărău. Văzut multă vreme drept afacerist de anvergură şi pe propriile picioare, Panaitescu s-a scăpat la un moment dat către un săptămânal local: "Eu sint doar administrator la International (principala firmă a lui Nseir într-o vreme - n.n.). Dar am sa ma retrag de aici, pentru ca prea s-a scris ca ar fi firma mea. Mai bine vorbiti cu patronul Michael Nseir".

Panaitescu este în acte unicul proprietar al hotelului Ramada din Iaşi, dar când sirianul vine la chefurile organizate acolo (măcar o dată pe săptămână) şi se comportă de parcă el ar fi şeful fostul ginere al lui Bădărău adoptă atitudini servile. De altfel, acum câţiva ani Neir declara într-un interviu de imagine că "vom investi acolo în aşa fel încât să obţinem clasificarea de trei stele. Nu are rost să iasă un hotel de cinci stele, pentru că deocamdata nu există cerere pe palierul ăsta".

Tot Nseir spunea că "pe Andrei (Panaitescu) îl stiu de cînd era copil, cred ca avea vreo 14-15 ani. Venea des în Tudor Vladimirescu, închiria casete video, se pare ca manifesta de mic înclinatii catre afaceri. A fost plecat o perioada în Statele Unite, apoi l-am reîntâlnit pentru ca avea un bar în Centrul Civic. Trebuie sa subliniez ca Andrei nu e asociatul meu, e numai administrator la una din firme. Cu el am fost asociat numai în tranzactia cu silozul, apoi s-a retras din actionariat si a ramas doar angajatul meu. Practic n-am timp sa ma ocup de unele afaceri si el s-a oferit sa ma ajute".

Ocolit de DNA, dar apare în înregistrările unui caz de corupţie

Beneficiarul unopr tunuri extrem de suspecte pentru oricine are frică de Dumnezeu, Michael Nseir nu a fost vizat niciodată de procurorii anticorupție. Și aceasta în condițiile în care atât de discretul şi protejatul Nseir a avut în 2008 o apariţie halucinantă în înregistrările făcute de autorităţi în cazul fostului şef de la Vama Iaşi, Eugen Butur. Acesta din urmă avea o firmă de comisionariat vamal şi, la un moment dat, contabila i se plânge fostului şef al Vamei că Michael Nseir "vrea situaţia plăţilor pe ultimii ani şi a cerut urgent 400 milioane lei, că nu are bani de salarii". Butur i-a comandat atunci contabilei: "Îi dai aşa, pe sărite". Nu se ştie nici până acum în ce calitate cerea Nseir actele acelei firme şi de ce pretindea bani din casierie, atâta timp cât la Registrul Comerţului nu figura ca acţionar. Cert este însă că nu a avut apoi nici o problemă din partea autorităţilor, singurul bumbăcit fiind Butur.

• < Prev
• Next >