Chimcomplex SA (afacere a lui Ștefan Vuza, ieșean la origini dar mutat acum la Cluj) a amânat cu încă o lună plata  a 150 milioane de euro pentru preluarea celor mai importante active ale Oltchim Râmnicu Vâlcea. Chimcomplex Borzeşti a anunţat încă de anul trecut că va plăti 127 milioane de euro, la care se adaugă TVA, pentru grosul activelor Oltchim, dar nici pânâ acum nu a făcut rost de bani. Asta deși Vuza a negociat cu mai toate băncile iar apoi, după refuzul acestora de a-l finanța, l-a ”cumpărat” pe fostul premier basarabean, Ion Sturza (arhitectul vânzării uluitoare a Rompetrol către KazMunayGaz) pentru a atrage bani de la fonduri de investiții sau din alte surse. Potrivit unor surse din piață, Vuza și Sturza ”vindeau” investitorilor pe care-i curtau ideea unei afaceri românești de 1 MILIARD de euro.

Ce nu au reușit Vuza + Sturza a fost ”floare la ureche” pentru Dascălu
          Fapul că un industriaș de talia lui Ștefan Vuza (considerat de unele reviste economice a fi prinnre cei mai bogați 50 de români) plus un consultant (Ion Sturza) extrem de bine înfipt în multe cercuri financiare nu reușesc de aproape 1 an să atragă finanțări de minim 150 milioane euro arată cât de tare este ieșeanul Iulian Dascălu. Acesta a reușit de mai multe ori să atragă credite sau finanțări de peste 200 milioane euro, semn clar că afacerile dezvoltate de ieșean sunt mult mai solide în ochii investitorilor decât  grupul industrial al lui Vuza (9 fabrici în toată țara plus iminenta încorporare a gigantului Oltchim)
          Prima finanțare de peste 200 milioane euro obținută de Dascălu a venit în august 2008. Atunci banca germana Eurohypo ridica valoarea creditului acordat Iulius Group la 242 de milioane de euro, cu 67 de milioane mai mare decat nivelul stabilit initial. 
          A venit criza economică, banca germană s-a dus în cap, așa că Dascălu a trebuit să caute alt credit gigant. Și a reușit imposibilul, în 2010, cînd nimeni nu-i mai dădea nici o șansă (piața imobiliară era blocată iar băncile nu mai creditau aproape nimic) Totuși Dascălu a scos, zice el, 210 milioane euro de la mai multe bănci cu Unicredit în frunte.  
          Peste șase ani ieșeanul dădea altă lovitură de proporții. Pe 21 decembrie 2016 Iulius Group obținea de la BCR (Erste) și Unicredit un împrumut de 219.592.478 euro. Oficial banii erau pentru ”refinanțare pe termen lung pentru Iulius Mall-urile din Timișoara, Cluj și Iași.
          Cea mai mare lovitură a fost dată însă în vara lui 2017. În iunie 2017 PR-ul Iulius anunţ oficial că Dascălu a vândut 50% din reţeaua Iulius Mall către un fond de investiţii sud-african. Nicăieri nu s-a pomenit de vreo sumă, dar mici detalii apărute ulterior au lăsat să se vadă o uriaşă inginerie din care Dascălu a ieşit dublu câştigător.  Mai întâi băncile ce finanţaseră cu 6 luni mai devreme Iulius Group au decis că afacerea Iulius Mall e atât de solidă încât nu vor nici un euro din banii primiţi de Dascălu de la sud-africani. Era cea mai clară probă că valoarea reţelei Iulius Mall e atât de mare încât nu ar fi nici o problemă recuperarea creditului de 220.000.000 euro plus dobânzile aferente. A doua lovitură a lui Dascălu cu acelaşi glonţ: cele 225.000.000 euro (la cât am estimat noi valoarea minimă a 50% din Iulius Mall) se duc spre investiţii dar, atenţie mare, sud-africanii se obligau să vină cu o altă sumă similară. În traducere, Atterbury a plătit 225 milioane euro pentru 50% din reţeaua Iulius, banii s-au dus integral într-un fond de investiţii ca aport al lui Iulian Dascălu, iar africanii s-au obligat să vină cu încă 225 milioane. 

Cu cei 450 milioane euro Dascălu bate lejer miliardul
         Cu 450 milioane euro la ”teșcherea” s-au turat motoarele de pe şantierul PALAS-ului din Timişoara - a început construcţia primului zgârie nori adevărat din România, o clădire de birouri înaltă de 155 m şi care va oferi 52.000 de mp de spaţii office clasa A. Acum sunt dați în exploatare alți 31.000 mp iar o clădire de birouri de 19.000 mp utili e aproape gata de finalizare. 
        Tot cu bani din acel fond la OpenVille Timişoara s-au construit circa 35.000 mp de noi galerii comerciale care se vor adăuga celor 60.000 deja existente în vechiul Iulius Mall. Bonus, s-a făcut o parcare supraetajată de 900 locuri iar acum se face alta de 500 locuri. 
        Din acelaşi fond de investiţii se pare că s-a finanţat şi achiziţionarea unor dărăpănături pe platforma Romexpo în București, clădiri demolate apoi pentru a face loc acolo unui mega PALAS. Aceasta ar fi afacerea vieţii pentru Iulian Dascălu, toate indiciile cunoscute până acum arătând că PALAS-ul de la Romexpo (repetăm, înr-o zonă strategică a  Bucureștiului) va avea o valoare de peste 1 MILIARD de euro. Atenţie. Până în acest moment, Dascălu deţine 87,5% din afacerea de la Romexpo. 
        Nu în ultimul rând tot din fondul de investiţii estimat de noi la minim 450.000.000 euro ar urma să se finanţeze achiziţii în străinătate pentru extinderea în afara României a brandului Iulius Mall.  Toate acestea plus afacerea PALAS pe care Dascălu o deţine 100% arată fără dubii că avem primul ieşean miliardar "pe bune" în euro.  

O explicație
       Cum e posibil ca un business cu mall-uri să atragă asemenea sume fabuloase iar un grup industrial cu 9 fabrici ce au platforme industriale de mii de hectare plus perspectiva unui gigant precum Oltchim să nu poată obține 150 milioane euro? O posibilă explicație este oferită de Maricel Popa, ieșean care a condus Oltchim între 2014 și 2015, când era secretar de stat la Ministerul Economiei, și care a accesat credite bancare în nume personal (Popa are grupul de firme Omega - Tehnoton): ”băncile finanțează foarte greu afacerile din producție. Le consideră riscante, iar banii greu de recuperat. E mult mai greu să iei 1.000.000 de euro credit pentru o fabrică decât pentru un mall. În imobiliare se dau mai ușor banii”, susține Popa. El spune că dacă totuși până la urmă Vuza va reuși să plătească activele Oltchim ar putea rezulta o afacere care ”va depăși ușor miliardul de euro. Eu am curățat Oltchimul de datorii, avea restanțe de 800 milioane euro în 2013. Am lichidat tot ce se putea, erau 28 de directori la Oltchim când am preluat eu combinatul, am lăsat doar 4, am externalizat Arpechim Pitești, fabrica de termopane care era o nenorocire, producea pierderi imense, am reușit să o închiriez pentru 200.000 de euro. După 2 ani am adus Oltchimul pe profit. Combinatul ăla face sigur peste 1 miliard, gândiți-vă că au monopol pe soda caustică, nu mai produce nimeni din România așa ceva, au curent ieftin de la CET Govora, au multe avantaje strategice și ar fi foarte bine pentru România să fie dezvoltat combinatul”, a mai spus Maricel Popa. 

• < Prev
• Next >