Acum 30 de ani era coleg cu Iulian Dascălu la restaurantul Unirea, la scurt timp după „Revoluţie” a devenit omul lui Sorin Ovidiu Vântu pe toată Moldova, după doi ani s-a „liberat” şi a făcut primul centrul en-gros mai răsărit din Moldova. A devenit apoi fostprimul cumătru mare al primarului Iaşului şi „patron” al echipei locale de fotbal pe care a salvat-o de la retrogradarea în divizia C. A avut apoi tupeul să refuze PSD-ul în perioada expansiunii Năstase, ba chiar l-a evacuat pe unul din marii sponsori ai partidului stat - Dănuţ Prisecariu.

S-a retras de la Siraj cu doi ani înainte să ia foc centrul en-gros, apoi a făcut primul adevărat „mall al săracilor” - Egros. A făcut însă milioane şi pe spatele bogaţilor, cumpărând cu 1 leu şi vânzând cu 1000  sute de parcele de pământ în Iaşi sau la marginea oraşului. Mai nou a extins reţeta Egros la Suceava şi vrea să o ducă în toată ţara. După aproape 30 de ani de aventuri ca-n filme a ajuns la o avere de minim 30 milioane euro şi vrea să se retragă – „mi-ajunge, vreau să stau doar la pescuit, să joc fotbal, să mă uit la televizor şi să citesc”. El este Costel Rădeanu, prototipul românului descurcăreţ.

Coleg cu Dascălu

Costel Radeanu este ieşean get-beget, crescut pe strada Sărăriei, foarte aproape de stadion, de unde şi dragostea lui pentru echipa de fotbal. Nu s-a omorât cu şcoala aşa că la 19 ani era chelner la restaurantul Unirea.Recunoaşte asta fără nici un fel de ezitare, ba chiar se şi laudă. ”Câştigam foarte mult atunci. Se făceau bani foarte frumoşi”, spune Rădeanu. În acei ani (1988-1989) l-a cunoscut şi pe Iulian Dascălu. Cel ce avea să devină regele român al mall-urilor era atunci cofetar tot la Unirea. Rădeanu zice că de atunci au rămas amici chiar dacă niciodată afacerile nu li s-au intersectat. „Am făcut un revelion împreună şi nu am cum să-l uit pentru că Iulian, care nu consumă absolut deloc alcool, ne-a aprovizionat toată noaptea iar dimineaţă tot el a făcut curat în urma noastră”, îşi aminteşe acum Rădeanu.

A făcut comerţ în Polonia şi Germania

Revoluţia l-a prins tânăr (avea 20 de ani) şi cu ceva bănişori, aşa că s-a apucat de afaceri. Începutul a fost hazliu. ”Pe vremea aia nici nu se ştia de demisie. Când m-am dus la şeful de la Unirea să-i spun că demisionez s-a uitat la mine fără să înţeleagă apoi m-a ameninţat că-mi dă două picioare”, povesteşte Rădeanu. Imediat a plecat în Polonia, apoi în Germania. S-a întors după 8 luni cu un BMW şi cu o sumedenie de idei. A mai stat puţin în ţară apoi a plecat iar în Germania. Acum a stat un an, muncind la un restaurant, apoi s-a întors cu capitalul necesar pornirii afacerilor serioase.

A devenit omul lui SOV

Primele afaceri au fost legate de comerţ. Întâmplător a fost remarcat de Gelu Teodorescu, pe atunci asociatul celebrului Sorin Ovidiu Vântu. ”El a venit la mine şi mi-a propus să lucrez pentru ei. Era în 1992 şi un an şi jumătate am cumpărat certificate de investitor în numele lor. Tot eu am făcut şi GELSOR-ul la Iaşi”, povesteşte Rădeanu. El susţine că SOV l-a invitat apoi să vină la Bucureşti să fie unul din oamenii săi de încredere.”Aveam soţie, copil, nu am putut pleca. În plus voiam sa fiu propriul meu stapân. Am refuzat”, povesteşte Rădeanu. SOV a ales apoi alt ieşean, Dan Stratan, pentru postul de om de încredere la Bucureşti. Zece ani mai târziu, când SOV a vrut să cumpere postul tv local TELE M (înainte să-l ia Dănuţ Prisecariu şi Maricel Popa), proprietarul din acel moment i-a cerut consultanţă. ”I-am dat lui Ticu Isarie cartea mea de vizită şi cu ea s-a dus la Vântu. Când a văzut cartea de vizită m-a sunat imediat. Sincer credeam că nu mă mai ţine minte, dar dimpotrivă. Am vorbit vreo oră în telefon”, îşi aminteşte eroul nostru.

El a inventat Siraj-ul

După „liberarea” de SOV, Rădeanu s-a apucat serios de comerţ – „vindea de toate şi nimic. Lua de aici cu 1 leu şi dădea mai departe cu 5 lei sau 10” îşi aminteşte un apropiat de-al său. Cele mai cunoscute firme din acea vreme erau Top Romanţa şi Euromarket. Consacrarea a venit însă după ce a pus pe roate primul centru en gros din Iaşi – Sirajul. ”În 1995 mai toate depozitele de marfă erau pe Sărărie, dar se aducea marfă aiurea. Am închiriat spaţiul de la ICRTI şi am făcut en gros-ul. A fost greu să-i conving pe comercianţi să vină la mine, dar i-am ajutat şi aşa a pornit Siraj-ul”, îşi aminteşte Rădeanu.Afacerea a mers până în 2006. ”Am renunţat la Siraj pentru că nu mai dă randament”, a explicat atunci fostul patron. După doi ani Siraju-ul a ars ca o torţă, cauza nefiind niciodată descoperită precis.  

L-a aruncat pe Dănuţ Prisecariu în stradă

Un alt episod spumos din trecutul lui Rădeanu a fost legat de unul din marii afacerişti apropiaţi de PSD în anii 2000 - Dănuţ Prisecariu. Acesta închiriase de la Rădeanu un spaţiu comercial pe bulevardul Independenţei (cumpărat de la Gastrocom). La un moment dat Rădeanu a aruncat în stradă marfa din magazinul NEST, motiv de procese reciproce. ”L-am evacuat pentru că nu plătise chiria de 8 luni. Ne-am judecat 5 ani şi am câştigat la toate instanţele”, spune Rădeanu. Prisecariu a nuanţat: ”da, e adevărat că am pierdut pe latură comercială, dar pe penal am câştigat”. Cert este că spaţiul a fost evacuat iar acolo a venit o bancă, ceea ce i-a adus o chirie consistentă lui Rădeanu.

Cumătru cu primarul

Afacerile imobiliare cu Primăria (erau anii când se puteau prelua spaţii comerciale pe te miri ce) i-au sporit spectaculos averea. Bonus, a devenit şi un apropiat al primarului de atunci, Constantin Simirad. „Mi-a plăcut partidul  domnului Simirad, Partidul Moldovenilor şi m-am înscris acolo în 1998”, zice Rădeanu. Adevărul este că intrarea în PM a fost înlesnită şi de Constantin Adăscăliţei, deja un apropiat al lui Simirad. În scurt timp Rădeanu a ajuns unul din intimii primarului, acesta din urmă botezându-i chiar şi un copil. De atunci Rădeanu a rămas cunoscut în târg drept „cumătrul primarului”. La înghiţirea PM de către PSD, Rădeanu a fost singurul „moldovean” care a refuzat înrolarea. A rămas independent câteva luni apoi s-a înscris în PNL. Dezamăgit însă de Fenechiu, a plecat şi de aici renunţând definitiv la politică.

A fost preşedinte la Poli Iaşi

În anul 2000 s-a implicat direct în conducerea echipei de fotbal. Poli Iaşi era pe ultimul loc în divizia B şi nimeni nu-i mai dădea vreo şansă de salvare de la retrogradare. Rădeanu a decis să forţeze imposibilul şi a reuşit: „am fost campionii turului şi am salvat echipa miraculos”, se laudă el. Nu a mai rămas la Poli decât câteva etape din turul noului campionat. „Municipalitatea nu se implica deloc, CJ-ul la fel şi am rămas singuri, eu şi asociatul meu”. Imediat echipa a fost preluată de Nichita şi regia de apă cea plină de bani. Poli s-a dus în primul an în divizia C, apoi a început urcarea.

Un blat costa 500 de dolari

În 2008 Rădeanu a povestit cum a aflat de meciuri trucate: „am aflat de multe ori după meci că portarul sau vreun fundaş a trântit meciul. Şi nici nu erau cine ştie ce sume. Se blătuia un meci şi pentru 500 de dolari”, a povestit Rădeanu. Imediat dădea afară jucătorul vinovat dar povestea se repeta ciclic. „Erau salarii mici, jucătorii nu erau supravegheaţi şi se întâmpăla des să se umble la ei”, explică Rădeanu de ce Poli a pierdut mai multe meciuri în afara terenului. 

A dat tunuri imobiliare spectaculoase

Cu banii din comerț și pilelele politice s-a apucat de afaceri imobiliare. Pe piață se vorbea atunci că troika Rădeanu – Adăscăliței – Cihodaru era vioara 1 pe piață. Așa a ajuns să dețină sute de loturi de casă în Iași și la marginea orașului, zeci de spații comerciale  și terenuri pe care ulterior au apărut supermarketuri (ex: Billa, Lidl). Una din învârtelile imobiliare de pomină a fost preluarea de către bunica șoferului său a 2,5 ha de teren, în Copou, peste drum de Liceul Agricol. Terenul făcea parte din domeniul public şi 9 ani moștenitoarea lui n-a obținut nimic în instanță. Când pe fir a intrat Rădeanu totul s-a mișcat fulgerător. Așa că bătrâna a intrat în posesia titlului de proprietate pe 22 noiembrie 2002 iar cinci zile mai târziu terenul a fost vândut lui Cezar Carcia, vechi prieten și partener de afaceri al lui Rădeanu. Tranzacția a fost de 44.000 de dolari, adica 1,47 dolari/mp, în condițiile în care cel mai mic preț real al pieței era de 30 de ori mai mare. Un tun de 1.000.000 de dolari, valoare mare și acum dar fabuloasă la acea vreme.

A găsit un „american” cu bani şi a făcut Egros-ul

A continuat tranzacţiile imobiliare până a venit criza, iar blocarea pieţei l-a decis să forţeze marea lovitură. „Încă de când renunţasem la Siraj voiam să fac ceva mai modern. Doi ani am calculat afacerea iar în 2009 am început, după ce l-am cunoscut pe domnul Delcea”, a spus Rădeanu.

Cristian Delcea era un „american cu bani”, potrivit variantei romantice. „A stat 25 de ani în State, a făcut afaceri bune acolo şi apoi a revenit în ţară. A cumpărat un spaţiu comercial de la mine şi aşa ne-am cunoscut”, spune Rădeanu. Voci din piaţă susţin însă că noul asociat minune nu este deloc „american” şi nici „plin de bani”. Vom reveni însă în alt material asupra lui Delcea.

Cert este că Rădeanu şi noul său asociat au început în 2009 să pregătească primul „mall al săracilor”. Au cumpărat şi amenajat o hală, apoi încă una pe platforma TEROM, au amenajat aproape 20.000 mp de spaţii comerciale mult peste cele de la Siraj, apoi au momit micii comercianţi. Rădeanu şi Delcea investiseră aproape 12.000.000 euro şi banii erau foarte scumpi în acea vreme. 

Egros-ul de la Iaşi s-a amortizat aşa că urmează expansiunea naţională

Lipsa oricărei concurenţe pe această nişă, chiriile de start mici şi accesul facil la parcare şi transport public au convins chioşcarii fugăriţi de Primărie şi comercianţii incendiaţi la Siraj să vină la Egros. Afacerea a început să crească precum bulgărele de zăpadă iar după 6 ani e aproape complet amortizată, ceea ce arată un randament excelent – aproape 20% anual, de 3 ori mai mare decât a unui mall performant. Drept urmare, Rădeanu şi Delcea au clonat Egros-ul la Suceava, unde au investit alte 12.000.000 euro într-un centru comercial un pic mai mic decât la Iaşi. „Am bugetat amortizarea investiţiei în 8-9 ani”, a spus Rădeanu. „Vrem să extindem reţeta Egros în 4-5 oraşe din ţară”, a anunţat Delcea la Suceava.

Altă afacere reper pentru Rădeanu – „La Castel”

Cu o puzderie de proprietăţi în portofoliu dar care nu mai puteau fi vândute extrem de profitabil după izbucnirea crizei, Rădeanu s-a decis să facă ceva şic pe cont propriu. Aşa că a transformat un vechi cămin comunist din pădurea Breazu într-un hotel restaurant pe care l-a vrut de 5 stele dar care a ajuns la final „doar” la 4 stele. „La Castel” este acum cea mai în vogă locaţie VIP a Iaşului, aici fiind organizate sute de petreceri fiţoase în ultimii ani. Spre exemplu, acolo a fost nunta fiicei primarului, eveniment la care au venit Liviu Dragnea şi jumătate din Guvernul României.

Cartier de vile, apoi  de  blocuri = scandal

Una din afacerile care-i dau dureri de cap lui Rădeanu este cartierul de vile Baroque Residence, situat pe strada Trei Fântâni, pe terenul fostului poligon auto. Cumpărătorii caselor au fost ademeniți cu promisiunea că vor trăi în paradis, dar după un an liniștea a dispărut pentru că Rădeanu a decis să facă blocuri lângă vile. Au curs în valuri plângerile către diverse autorităţi dar Rădeanu a rămas ferm pe poziţii: „voi construi circa 120 de apartamente acolo”. O simplă socoteală arată că aceste blocuri îi asigură un profit minim de 2,5 milioane euro.

Averea lui Rădeanu: minim 30 milioane euro

Afacerea Egros aduce acum circa 4,5 milioane de euro pe an. La un randament mediu de 9% (folosim procentul de la SUCEAVA ca reper) înseamnă o valoare netă de circa 50 milioane euro. Minus 7 milioane cât înseamnă creditele la Suceava, rezultă 43 de milioane. Cum Rădeanu şi Delcea au fiecare câte 50%, rezultă o cotă de 21,5 milioane pentru fiecare. Afacerea „La Castel” a fost evaluată în octombrie de o bancă la aproape 7.000.000 euro. Adăugăm apoi profiturile generate de business-ul       Baroque Residence și obținem o evaluare de 30.000.000 euro. Asta fără să socotim zecile de proprietăți imobiliare care le are Rădeanu, proprietăţi mai mici pe dar care însumate aduc şi ele câteva milioane.

Ce face un om cu atâţia bani?

„Sigur nu mai vreau politică. Sigur-sigur. Nici afaceri mari nu mai vreau. Mi-ajung 28 de ani de alergătură. Acum vreau să mă odihnesc. Vreau să merg la pescuit, să joc fotbal, să mă uit la tv şi să citesc”, spune Costel Rădeanu. După 1 minut revine şi spune că vrea extinderea reţelei „Egros”. „Mergem unde este loc, avem deja know-how-ul, suntem bancabili, deci sper să bifăm 4-5 Egros-uri în următorii ani”.

• < Prev
• Next >