O primă ofertă de ieşire din situaţia tensionată prin care trece România ca urmare a protestelor din stradă ar fi stabilirea datelor alegerilor locale şi parlamentare. Guvernul ar trebui să iasă şi să spună celor care au ieşit în stradă: pe data de X iunie sau Y septembrie organizăm alegeri. Atunci vă veţi puteţi pronunţa. Chiar dacă sunt în scădere de ton, vizibilitatea protestelor le face reprezentative, guvernul fiind forţat să iasă cu un răspuns, cu o poziţie. Este de aşteptat că vor continua, pentru că presiunea străzii nu se stinge dacă a fost deja amorsată pe o perioadă lungă de timp. Ce este limpede pentru viitor este că oamenii au dobândit o mare neîncredere pentru modul cum le sunt administraţi banii.

Într-un articol de anul trecut, spuneam că prezenţa supraabundentă a anecdoticii cotidiene în presa curentă abate atenţia cititorilor de la „lucrurile cu adevărat importante“. Ei bine, unul dintre aceşti cititori mi-a scris pentru a mă întreba care anume sînt lucrurile cu pricina. Întrebarea e legitimă şi m-a făcut să mă simt stingherit. Asta meriţi cînd foloseşti, în genul scurt, cuvinte mari. Îmi place sau nu, trebuie să mă explic. Tema e riscantă. Mai întîi pentru că trebuie să o rezolv clar şi concis, gazetăreşte, rămînînd, aşadar, în limitele genului scurt. Apoi pentru că invocarea „lucrurilor importante“ stimulează gesticulaţia solemnă şi impostaţia iniţiatică.

Nu există decât o singură idee în tot ce a spus Boc după aşa-zisele discuţii cu USL: trasul de timp. Chiar această întâlnire cu Opoziţia, sesiunea extraordinară din Parlament, crearea unui Consiliu de nu ştiu ce, nu sunt decât tergiversări în speranţa că frigul îi va învinge pe oamenii din stradă. Acestei tactici obstrucţioniste i se subsumează şi "decizia" revoltătoare a Curţii Constituţionale: Se amână! Ce motiv pot invoca aceşti domni în robă pentru a amâna încă o dată validarea sau invalidarea "comasatelor" lui Băsescu şi Boc? Au gâlci, îi doare capul, merg la un botez? O ruşine pentru cea mai înaltă instituţie de justiţie a ţării pe care istoria o va consemna.

Cea mai recenta carte a lui Andrei Plesu, "Fata catre fata. Intalniri si portrete", a fost lansata joi, la libraria Humanitas Kretzulescu, in lipsa autorului. Cu ocazia evenimentului, Gabriel Liiceanu a explicat ca "Emil Cioran n-are nevoie de portretul lui Andrei Plesu", in timp ce "Crin Antonescu n-ar exista fara acest portret! In loc sa il injure ca l-a gravat asa cum l-a gravat in eternitatea limbii romane, ar trebui sa ii fie recunoscator ca s-a oprit o clipa cu "ochiul lui rau" asupra sa."